Autor: DD

Ministerul Finanțelor Publice menționează într-un răspuns adresat Consiliului Național al Dizabilității din România că: ,,în cadrul numeroaselor întâlniri organizate la Ministerul Finanțelor Publice cu structurile asociative ale administrației publice locale, reprezentanții acestora au solicitat insistent să participe la procesul de evaluare, ca reprezentanți ai comunităților locale din care provin persoanele evaluate și gestionari ai bugetelor din care se plătesc drepturile însoțitorilor și indemnizațiile lunare ale persoanelor cu handicap grav, sugerând că la nivelul comisiilor de evaluare există și situații când se stabiliește în mod nejustificat dreptul la însoțitor, indiferent de gradul de autonomie al persoanei cu handicap. De asemenea, în scopul asumării de către autoritățile administrației publice locale a persoanelor cu dizabilități, considerăm că plata indemnizațiilor prin bugetele locale este un element care duce la responsabilizarea acestora.’’

,,Din acest răspuns eu înțeleg că unele persoane cu handicap n-ar avea nevoie de asistent personal, iar comisiile de evaluare le acordă acest drept. Consider că aceasta este o insultă la adresa persoanelor cu handicap, având în vedere că medicii stabilesc gradul de autonomie al persoanelor cu handicap, nu primarii. Solicitarea reprezentanților administrației publice locale de a face parte din comisiile de evaluare va conduce la o subjugare politică a persoanelor cu dizabilități’’, a declarat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, pentru Jurnal Social.

Cum s-a ajuns aici?

La 1 februarie 2019 Ministerul Finanțelor Publice (MFP) anunța finanţarea integrală din bugetul local a cheltuielilor de asistenţă socială aferente protecţiei copilului şi persoanelor cu handicap, măsură prevăzută în Proiectul bugetului de stat pe 2019, astfel s-a transfat de la guvern la primării o cheltuială uriașă – și anume finanțarea drepturilor asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizațiile lunare ale persoanelor cu handicap grav. Primarii municipiilor au respins categoric decizia MFP, susținând că măsura va duce la pierderi majore pentru primării.

Președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, Daniela Tontsch, la acea dată a tras un semnal de alarmă susținând că:

,,Finanțarea din bugeul local a drepturilor asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sau a indemnizațiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav, acordate în baza prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, va crea un haos. În permanență primim sesizări cu privire la încălcarea acestor drepturi: asistenți personali care nu primesc concedii de odihnă din lipsă de bani, întârzierea plății salariilor și a indemnizațiilor cu lunile, refuzul acordării sporurilor conform legii, a alocației de hrană și multe alte abuzuri. Potrivit art 3, alin 2 din OUG 2/2017, aceste drepturi se asigură integral de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în baza numărului de beneficiari comunicat de unitățile administrativ-teritoriale.

Solicităm Guvernului să acorde, să vireze, întreaga sumă pentru plata salariilor asistenților personali ai persoanelor cu handicap și a indemnizațiilor persoanelor cu handicap de la bugetul de stat și nu fracționat, parte de la bugetul de stat și parte de la bugetele locale, întrucât asigurarea fracționată/parțială a acestor fonduri din bugete diferite a condus în anii anteriori la blocaje, respectiv la plata cu întârziere a acestor salarii și a indemnizațiilor, în unele județe, cu până la șase luni, având ca efect direct neasigurarea nivelului de trai minimal pentru beneficiarii, evident, defavorizați. În concluzie, insistăm ca în legea Bugetului de stat și în Bugetul asigurărilor sociale pe 2019 să fie scrise sumele necesare pentru plata acestor drepturi.’’

În data de 20 mai 2019 Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS și Federația Dizabnet – Rețeaua Prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilități au înaintat doamnei Viorica Dăncilă, prim-ministru, domnului Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor Publice şi domnului Marius-Constantin Budăi, ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale o Petiție cu referire la încălcarea gravă a drepturilor asistenților personali și ale persoanelor cu handicap dependente de asistenți personali.

Semnatarii scriau în petiția respectivă că au din ce în ce mai multe semnale că sunt numeroase primării care au emis decizii privind încetarea contractelor individuale de muncă pentru asistenții personali invocând lipsa fondurilor, urmând ca măsura să fie aplicată și în perioada următoare.

În petiție se mai arată că sunt cazuri în care se pune o presiune excepțională pe asistenții personali să își dea demisia și pe persoana cu dizabilități să accepte indemnizație, în loc de asistent personal.

Toate acestea ridicând următoarele probleme:

,,1. Sunt multe cazuri când persoana cu dizabilități este dependentă de asistentul personal, iar obligarea persoanei cu dizabilități să accepte însoțitor, e o încălcare a Legii 448/2006.

2. Ideea ca persoana cu dizabilități ar plăti în continuare asistentul personal din indemnizație, înseamnă: negocierea serviciului și în cazul în care suma nu este suficientă privarea persoanei cu dizabilități, pe o porțiune de zi, de asistență. Pe de altă parte, asistentul personal ar fi angajat ”la negru”, practică pe care n-o încurajăm.

3. Demisia sau angajarea ”la negru” îl lipsește pe asistentul personal de orice drept post angajare, așadar, și de ajutor de șomaj și de asigurare de sănătate.

4. De multe ori asistentul personal este părinte sau partener de viață al persoanei cu dizabilități, iar rămânerea acestuia fără ocupație, pauperizează și expune întreaga familie.

5. Asistentul personal este angajat al primăriei, ca orice angajat. Prin disponibilizarea acestuia/presarea în ideea demisiei se încalcă dreptul acestui salariat și se comite și un act de discriminare, ceea ce sigur va atrage și o sumă de procese și despăgubiri (tot din banii publici).

Vă solicităm să vă implicați fără întârziere pentru a sprijini persoanele cu dizabilități, să nu piardă dreptul la asistent personal și asistenții personali să nu ajungă șomeri.

Credem că este necesară emiterea unei OUG prin care să se revină la anterioara formă de finanțare:

„Finanțarea drepturilor asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sau a indemnizațiilor lunare ale persoanelor cu handicap grav, acordate în baza prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se asigură integral de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în baza numărului de beneficiari comunicat de unitățile administrativ-teritoriale.’’
Nici în urma acestui demers lucrurile nu s-au schimbat.

În data de 22 august 2019 Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), susținut și de organizații independente ce au ca obiect de activitate protecția persoanelor cu dizabilități, a propus domnului Marius – Constantin Budăi, Ministrul Muncii și Justiției Sociale și domnului Eugen Orlando Teodorovici, Ministrul Finanțelor Publice, inițierea demersurilor necesare pentru ca plata indemnizațiilor lunare pentru toate persoanele cu handicap grav să fie făcută prin Agențiile Județene pentru Plăți și Inspecție Socială și respectiv a municipiului București și asigurarea finanțării acesteia de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2020.

În petiția adresată celor doi miniștri, Consiliul Național al Dizabilității din România subliniază că întârzierea adoptării acestei măsuri va conduce la efecte dezastruoase pentru viața și autonomia persoanelor cu dizabilități din România. Abuzurile și efectele negative generate de prevederile legislative actuale sunt înregistrate în fiecare zi de la organizațiile membre ale CNDR și de la persoanele cu dizabilități din întreaga țară, iar ritmul și volumul acestor măsuri abuzive este în creștere rapidă, ceea ce a condus la solicitarea CNDR de aprobare și adoptare cât mai rapidă a măsurilor bugetare care să oprească această tendință îngrijorătoare la nivel național.

Având în vedere:
• Legea bugetului de stat pe anul 2019,
• Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Național al Dizabilității din România supune atenției celor doi miniștri prezenta situație juridică ce creează dificultăți, atât în rândul persoanelor cu dizabilități, cât și în rândul autorităților implicate în mecanismul de finanțare pentru susținerea sistemului de protecție socială, cu impact negativ direct asupra persoanelor cu dizabilități.

,,Autoritățile publice locale au obligația de a angaja și salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, precum și de a asigura plata indemnizației lunare în cazul în care persoana cu handicap grav sau reprezentantul ei legal a optat pentru aceasta, conform prevederilor Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Tot Legea 448/2006, la art. 58, alin. (3) si (10), prevede, în mod discriminatoriu pentru persoanele cu handicap, că adultul cu handicap vizual grav primește pentru plata însoțitorului o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1)-(5) și cheltuielilor de administrare se asigură din bugetul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, iar plata acestora se realizează de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială prin agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București.

Așadar, Legea 448/2006 prevede surse de finanțare diferite pentru același tip de prestație cuvenită persoanelor cu handicap grav. Acest fapt generează o abordare discriminatorie în privința acordării acestei indemnizații persoanelor cu handicap grav față de persoanele cu handicap vizual grav, în sensul că susținerea finanțării indemnizațiilor lunare acordate persoanelor cu handicap grav (cu excepția persoanelor cu handicap vizual grav) a fost plasată în sarcina autorităților locale fără alocări bugetare suficiente, în timp ce finanțarea indemnizațiilor cuvenite persoanelor cu handicap vizual grav este susținută direct de la bugetul de stat.

,,Mai mult decât atât, din cauza fondurilor insuficiente, în practică, primăriile au început să caute soluții pentru concedierea asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav sau să facă presiuni pentru ca aceștia să-și dea demisia. Această situație ridică următoarele probleme:
• În cele mai multe cazuri persoana cu dizabilități este total dependentă de asistentul personal, ori obligarea persoanei cu dizabilități să renunțe la acesta este o încălcare gravă a drepturilor prevăzute de Legea nr. 448/2006;
• Persoana cu dizabilități în cauză ar fi obligată să plătească asistentul personal din indemnizația pe care o primește de la bugetul local. Suma nu este deloc suficientă pentru a asigura un contract de muncă, iar în cazul acesta asistentul personal ar ajunge să fie angajat fără forme legale;
• De multe ori asistentul personal este părinte sau partener de viață al persoanei cu dizabilități, iar rămânerea acestuia fără ocupație și fără contract de muncă pauperizează și expune întreaga familie unui risc suplimentar de sărăcie și marginalizare socială.

De asemenea, prin ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, România s-a angajat să asigure și să promoveze exercitarea deplină a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului pentru toate persoanele cu dizabilități, fără niciun fel de discriminare pe criterii de dizabilitate.

Având în vedere cele expuse mai sus, propunem inițierea demersurilor necesare pentru ca plata indemnizațiilor lunare pentru toate persoanele cu handicap grav să fie făcută prin agențiile județene pentru plăți și inspecție socială și respectiv a municipiului București și asigurarea finanțării acesteia de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2020.

Întârzierea adoptării acestei măsuri va conduce la efecte dezastruoase pentru viața și autonomia persoanelor cu dizabilități din România. Abuzurile și efectele negative generate de prevederile legislative actuale sunt înregistrate de federația noastră în fiecare zi, de la organizațiile membre ale CNDR și de la persoanele cu dizabilități din întreaga țară, iar ritmul și volumul acestor măsuri abuzive este în creștere rapidă.

Vă solicităm aprobarea și adoptarea cât mai rapidă a măsurilor bugetare care să oprească această tendință îngrijorătoare la nivel național”, a concluzionat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România în documentul amintit.

La acest ultim demers, Ministerul Finanțelor Publice a comunicat Consiliului Național al Dizabilității din România că nu are atribuții în ceea ce privește modificările legislative în domeniul sistemului de asistență socială.

În răspuns se mai menționează: ,,Ministerul Muncii și Justiției Sociale are calitatea de autoritate a administrației publice centrale cu atribuții în elaborarea cadrului legislativ privind organizarea, funcționarea și dezvoltarea sistemului național de asistență socială, cât și cea de inițiator al Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, considerăm că acest minister este singurul în măsură să inițieze demersurile pentru modificarea legislației în domeniu.

În cadrul numeroaselor întâlniri organizate la Ministerul Finanțelor Publice cu structurile asociative ale administrației publice locale, reprezentanții acestora au solicitat insistent să participe la procesul de evaluare, ca reprezentanți ai comunităților locale din care provin persoanele evaluate și gestionari ai bugetelor din care se plătesc drepturile însoțitorilor și indemnizațiile lunare ale persoanelor cu handicap grav, sugerând că la nivelul comisiilor de evaluare există și situații când se stabiliește în mod nejustificat dreptul la însoțitor, indiferent de gradul de autonomie al persoanei cu handicap.

De asemenea, în scopul asumării de către autoritățile administrației publice locale a persoanelor cu dizabilități, considerăm că plata indemnizațiilor prin bugetele locale este un element care duce la responsabilizarea acestora.’’

Vezi aici răspunsul Ministerului Finanțelor Publice -demers mecanism de finanțare…

One Comment

  1. Pingback: Din ciclul ,,E DE URLAT,, – Jurnal Social

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.