Autor: Cezara Lazăr
Asociația Betania este un nume binecunoscut în Bacău și acesta nu este un fapt întâmplător. De când s-a înființat la data de 24 octombrie 1995, această organizație a investit în educație și în sănătate, a adus sprijin multor familii și persoane aflate la nevoie și continuă să ofere servicii care reprezintă o speranță pentru mulți dintre cei cu nevoi speciale și celor apropiați lor. În ciuda progresului rapid al societății moderne, prejudecățile, discriminarea și nepăsarea continuă să facă victime, astfel că solidaritatea și compasiunea au devenit cu atât mai necesare pentru a crea un viitor mai bun pentru toți. Asociația Betania este un exemplu grăitor în ce privește capacitatea oamenilor de a se strânge laolaltă pentru a crea ceva fundamental pozitiv, ceva care poate schimba viețile celorlalți în bine.
Din aceste motive am hotărât să vizitez sediul asociației și câteva din centrele care țin de această organizație și să discut cu o parte din cei care fac posibil un asemenea nivel de solidaritate umană. Nici nu am ajuns bine în curtea unui ansamblu de clădiri bine întreținute și realizez că aici există o grijă față de cum se simte cineva primit. La fiecare intrare se regăsesc rampe bine plasate, iar la mică distanță de intrarea în sediul central observ o statuie albă înconjurată de puțină verdeață, îndeajuns cât să ofere locului un farmec primitor.
În acest ansamblu se regăsesc Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Centrul de Integrare a Tinerilor, care se adresează adolescenților proveniți din centrele de plasament sau cu situații sociale speciale, Centrul de Zi pentru persoane adulte cu dizabilități, Centrul de Recuperare și Centrul de Informare, Consiliere și Sprijin pentru Familiile Aflate în Dificultate. Toate aceste centre relevă însă doar o parte din serviciile pe care Asociația Betania le oferă, după cum îmi explică ghidul meu în acest scurt tur, Dr. Emilian Berceanu, specialist în comunicare: ,,Betania are un program social prin care susține aproximativ 300 de familii din județ în mod constant cu alimente, haine, rechizite și așa mai departe. Am ridicat 6 dispensare medicale în mediul rural și am dotat de la zero secția de maternitate de la Bacău. Prima reabilitare a blocului operator de urgențe de la Moinești a fost făcută tot de Betania și la fel și a compartimentului de urgențe din Buhuși. Practic în aproape 25 de ani de activitate, Betania a investit peste 22 de milioane lei în România.” Toate aceste realizări impresionante sunt însă umbrite de faptul că autoritățile locale nu au avut o contribuție majoră. Răspunsul pe care îl primesc în ce privește implicarea lor este unul trist, dar deloc surprinzător: ,,Există un sprijin și din partea autorităților în limita posibilităților. Peste tot este problema asta. Pentru Betania, marea majoritate a fondurilor vin din Olanda. Toate lucrările de construcție a dispensarelor s-au făcut cu fonduri din Olanda.”
Prima oprire este bazinul Centrului de Recuperare, unde se țin ședințele de hidrokinetoterapie. Mă întâmpină o încăpere scăldată în razele soarelui, bine aerisită și din păcate, o piscină goală în acest moment. Am noroc însă, când în sala de gimnastică, o întâlnesc pe Loredana Iordan, kinetoterapeut care lucrează de 2 ani la Betania. Ea îmi explică rolul Centrului de Recuperare, dar și ce activități se desfășoară aici în mod concret: ,,Activitatea centrului se bazează pe exerciții de recuperare, activități de hidrokinetoterapie și gimnastică medicală. Lucrăm în special cu copii, dar și cu adulți. Printre pacienții noștri se numără copii cu afecțiuni neurologice, afecțiuni degenerative, tulburări din spectrul autist, astfel că patologia este diversă și deci exercițiile sunt adaptate pentru fiecare pacient în parte. Încercăm să contribuim prin exercițiile noastre la o mai bună activitate cotidiană a beneficiarilor, să le redăm independența, să se descurce singuri atât în societate, cât și acasă.”
Loredana a folosit un cuvânt pe care l-am auzit foarte des când vine vorba de viața persoanelor cu nevoi speciale: ,,independența.” Pentru mulți beneficiari este un ideal care pare să se împlinească prin obținerea unui loc de muncă, iar Betania are în vedere acest fapt, dovadă fiind Centrul de Zi pentru persoane adulte cu dizabilități, cunoscut și ca Centrul Multifuncțional.
Însă până să ajungem acolo, îl întreb pe ghidul meu despre serviciile pe care asociația le-a oferit în premieră la nivel național. ,,Serviciul pentru recuperarea copiilor cu autism a fost printre primele din țară și la momentul respectiv a fost și cel mai avansat. Specialiștii de la Betania erau trimiși la specializare în străinătate pentru a veni ulterior să aplice ce au învățat aici. Și în continuare, Centrul Delfinul pentru copii cu autism este cel mai valoros din Moldova și probabil din țară.” Însă eu nu îl pot vizita. Este mai bine să nu-i deranjăm pe specialiști în timp ce lucrează. Este unul din motivele pentru care Betania rareori apelează la voluntari: ,,Când se organizează un eveniment de amploare, precum Zilele Porților Deschise sau cum s-a făcut acum câțiva ani, când s-a organizat Crosul Betaniei în centrul Bacăului, atunci apelăm la ajutorul voluntarilor. Însă serviciile de la noi fiind specifice și punctuale, de obicei se lucrează numai cu specialiști care sunt pregătiți să ofere asistență socială, terapeutică și psihologică. Cam greu să aduci un voluntar să lucreze cu copii cu autism.”
În Centrul Multifuncțional nu pot să nu observ operele beneficiarilor: desene, picturi și modele de hârtie care îmi amintesc de lipsa mea de talent în quilling. Aici o întâlnesc pe Corina
Maxinaș, sociolog care lucrează de 5 ani la Betania. Alături de ea este și un musafir neașteptat, un pisoi pe care l-a salvat de la tomberon. Evident nu doar oamenii suferă din cauza nepăsării, dar există și destulă compasiune. Corina îmi explică rolul Centrului Multifuncțional: ,,Acesta este un proiect pentru persoanele care nu sunt integrate în câmpul muncii și noi îi ajutăm să socializeze prin desfășurarea a diferite activități: desen, pictură, quilling, (de obicei etape de la început pentru că pentru ei este mai greu). Aceștia de asemenea fac activități sportive, vizionare film, iar unii învață limba engleză. Depinde de capacitatea pe care o au și ce își doresc. Am organizat grupele în așa fel încât să se înțeleagă toată lumea bine.” Am observat că integrarea în câmpul muncii este un ideal al multor persoane cu dizabilități și un obiectiv pentru multe organizații asemenea Asociației Betania, însă după cum îmi relevă Corina, marea problemă vine din partea angajatorilor: ,,Este o problemă în România pentru că angajatorii oarecum nu prea găsesc motive întemeiate pentru a oferi un loc de muncă pentru o persoană cu dizabilități, dar sunt și beneficiari care nu prea vor. Adevărul e că nu sunt locuri de muncă pentru cei care vor, dar sunt și beneficiari care au un mediu în care nu le permite neapărat să meargă mai departe în ideea de a găsi un job. Într-adevăr este o problemă. Eu sunt o persoană cu dizabilități, dar am fost norocoasă.
O altă problemă este că angajatorii nu oferă accesibilitate: dacă ai nevoie să intri cu scaunul cu rotile, nu ai spații destul de largi, iar dacă cineva nu vede, nu sunt semnale sonore. Ar trebui să se îmbunătățească ceva pentru că sunt oameni care vor, nu toți, dar sunt care vor, iar pentru cei care vor ar trebui să se poată.”
Sunt multe adevăruri neplăcute în ce privește locul persoanelor cu dizabilități în societatea românească. Cu toate acestea, privind ansamblul de clădiri al Asociației Betania, realizez că există și speranță, fapt evident și în planurile de viitor ale organizației, pe care mi le expune la plecare ghidul meu, Dr. Emilian Berceanu: ,,Intenționăm să facem o fermă socială în proximitatea Bacăului. Mai avem o fermă de capre în județul Vaslui, unde lucrează de asemenea persoane cu dizabilități. Și vrem să dezvoltăm serviciile care există deja: intenționăm să construim încă un dispensar la țară. Acum ne pregătim pentru la anul când Betania va face 25 de ani de la înființare.”
