Autor: Claudia Brătan

DE CE ?????
O întâmplare ce s-a petrecut astăzi mi-a schimbat complet starea de bună dispozitie și de optimism și m-a făcut să mă întreb: DE CE?????
Zilele trecute am primit pe e-mailul Consiliul National al Dizabilitatii din Romania (CNDR) o invitație din partea Secretariatului General al Guvernului în vederea participării la sesiunea de preconsultare în cadrul proiectului „Guvernare transparentă, deschisă și participativă – standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit”.

Minunat, zic! Iată că deciziile nu se iau unilateral și că reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale sunt invitați să vină cu propuneri care ar trebui incluse în documentul de politică publică elaborat în cadrul proiectului.

Trebuia neapărat să mergem, așa că am decis că trebuie să fie acolo președinta CNDR, doamna Daniela Tontsch, persoană în scaun rulant și jurista CNDR.

Zis și făcut! Cu temele făcute, doamnele s-au prezentat la ora și adresa indicată, Hotel Rin Central, sala Nicolae Iorga, etaj 7, București.
La intrarea în hotel, surpriză!!! Acolo există o rampă de acces foarte abruptă, iar evenimentul trebuia să se desfășoare la etajul 7, liftul fiind programat pentru ultima oprire la etajul 6.

Lipsa accesibilizării a obligat-o pe doamna Daniela Tontsch să renunțe la participarea alături de ceilalți colegi de a prezenta recomandările CNDR, cu privire modificarea unor acte normative propuse de Guvernul României.

Iată de ce nu încetez să mă întreb DE CE??????

De ce persoanele cu dizabilități nu se bucură de aceleași privilegii ca toți ceilalți?

De ce nu pot ajunge unde pot ajunge toți ceilalți?

De ce nu pot sta la aceeași masă, cu toți, ceilalți?

Din starea în care mă găsesc, de indignare și revoltă, îmi răspund că dușmanul persoanelor cu dizabilități, accesibiltatea, nu a fost învins fie din cauza necunoașterii legislației în domeniul dizabilității, fie, mai grav, din cauza indiferenței.

Ușile multor instituții publice de stat și private sunt închise persoanelor cu dizabilitate fizică, vizuală, auditivă deși există acte normative interne și internaționale care așteaptă cu nerăbdare să fie aplicate. De ce nu sunt aplicate?

Ce să mai vorbesc de pătrunderea în instituțiile de învățamânt și educație, de cultură, în locurile de petrecere a timpului liber, de traversarea străzilor, de transportul cu mijloacele de transport în comun, cu taxiuri, de prezența în toate acele locuri destinate tuturor.

Degeaba există Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare!

Degeaba există Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului!

Degeaba există Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi!

Degeaba există Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000!

Degeaba avem nenumărate conferințe, mese rotunde, pătrate și de tot felul dedicate persoanelor cu dizabilități și în care unii se bat cu pumnul în piept că se zbat pentru crearea de condiții, facilități pentru traiul decent și conviețuirea laolaltă cu ceilalți, a persoanelor cu dizabilități.

Cum se realizează incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate, când accesibilitatea este prima condiție?

Să mai sper într-o normalitate care întârzie să apară? Să mai sper că nu voi mai întreba de ce?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.