Monica și Adrian au așteptat cu multă nerăbdare deschiderea anului universitar, ei sunt studenți anul I, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității București.

“Anul trecut și-a dorit să devină studentă, numai că nu a avut timp suficient pentru pregătire. Limba română, pentru deficienții de auz, este o limbă străină. Monica lucrează, face voluntariat, iar visul său este să lucreze într-o televiziune, să traducă știrile în limbaj mimico gestual sau în domeniul social, într-un birou de relații cu publicul, pentru a ajuta persoanele cu deficiențe de auz să comunice prin semne și să ofere servicii persoanelor care nu aud, adică să fie o punte de legătură”, traduce pentru Jurnal Social, Ionica Tarău, mentorul tinerilor.

Monica a absolvit opt clase la Școala pentru deficienți de auz, din Buzau, apoi a absolvit liceul într-o unitate de învățământ de masă.
Ea și familia sa sunt membri fondatori ai Asociației 1 Iunie 2001. Aici a fost implicată de mică în multe proiecte, a fost consiliată, atât ea, cât și familia ei de-a lungul timpului, pentru ca Monica să părăsească învățământul special și să fie inclusă în învățământul de masă.

Adrian a absolvit Școala gimnazială și Liceul cu Program Sportiv, din Buzău.
“Nu a fost ușor, dacă ne raportam la comunicarea lor prin semne și labiolectură, am lucrat multe ore cu ei, mai multe luni, le-am dat teme și am simulat examenul împreună. Dumnezeu le-a îndeplinit visul, sunt convinsă că vor face față cu succes la toate examenele ce vor urma. Le-am recomandat să meargă pe social, dar ei au ales Facultatea de Jurnalism”, explică Ionica Tarău.

Ionica Tarău, președintele Asociației 1 Iunie 2001 și unul dintre puținii interpreți în limbaj mimico-gestual cu atestat, a fost admisă anul trecut la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Doamna Tarău a ales să urmeze această facultate pentru a-l susține pe fiul ei, Mihai, și el fiind cu deficiență de auz și vorbire.

Ionica Tarău și fiul său, Mihai, au încheiat cu succes anul întâi de facultate, iar exemplul lui Mihai este un important factor motivațional pentru cei doi boboci ai Facultății de Jurnalism.

“Adrian și fiul meu Mihai s-au întrebat mereu de ce în instituțiile de stat lucrează nevăzători, persoane cu handicap locomotor, numai surzi, nu. Le-am explicat că trebuie să aibă studii superioare pentru a ocupa o astfel de funcție, și așa au hotărât să meargă la facultate, iar eu trăiesc cu speranța că viitorul lor va fi unul ce va produce o schimbare în lumea deficienților de auz.

Băieții s-au gândit la un proiect de viitor, un post de televiziune unde să înregistreze, să filmeze, să producă materiale educative, menite să sprijine incluziunea persoanelor cu deficiență de auz.

Adresez mulțumire și recunoștință reprezentanților Facultții de Jurnalism pentru modul de desfășurare a examenului de admitere, pentru modul de evaluare a tinerilor cu dizabilități de auz și vorbire prin interpret autorizat în limbaj mimico gestual”, a declarat Ionica Tarău.

Cei trei studenți sunt membri ai Asociației 1 iunie 2001, o onoare pentru asociație și familiile tinerilor. Toți trăiesc cu speranța ca autoritățile văd, apreciază și vor susține valorile din lumea celor care comunică fără voce, prin semne.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.