Preşedinta Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România, filiala Arad, Ecaterina-Ani Jager, a primit, azi 22 august 2017, recunoașterea comunității arădene prin conferirea titlului PRO URBE pentru dăruire şi întreaga activitate pusă în slujba persoanelor cu handicap neuromotor.

Ceremonialul de acordare a titlurilor și distincțiilor PRO URBE s-a desfășurat în Sala Ferdinand din cadrul Primăriei Municipiului Arad.

Ecaterina Ani Jager este practician programare Neuro-Lingvistică şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România. Se remarcă printr-o activitate de 27 de ani de susţinere a persoanelor cu handicap neuromotor, atât din Arad cât şi din România. Implicarea domniei sale în mediul social se evidenţiază în mod deosebit prin numeroase proiecte adresate exclusiv persoanelor cu handicap neuromotor, al căror coordonator a fost, desfăşurate în colaborare cu diferite asociaţii și ONG-uri de profil. „Cum să ne ajutăm părinţii”, „La punctul ZERO”, „Nu suntem invizibili”, „Viaţa pe roti”, sunt doar o mică parte a celor mai importante acţiuni şi proiecte dedicate persoanelor cu nevoi speciale.

“În urmă cu 10 ani, tot în cadrul ”Zilelor Aradului”, cu ocazia acordării titlului ”ProUrbe”- post mortem doamnei Ioana Monica Antoci, am înmânat domnului Gheorghe Falcă – Primarul municipiului Arad, două cărți scrise de doamna Monica și publicate de Asociația RENINCO România. Este vorba despre cartea „Pași spre educația incluziva în România”, editată de Ministerul Educației în colaborare cu UNICEF și Asociația RENINCO România și „Culegere de bune practici privind includerea educațională a copiilor cu dizabilități severe”.

Astăzi, 22 august 2017 – tot în cadrul Zilelor Aradului mi s-a conferit și mie titlul ProUrbe. La inițiativa Secretariatului Executiv al Consiliului Național al Dizabilității din România s-a înaintat dosarul, iar cei de la municipalitatea urbei noastre au acceptat”, povestește emoționată Ecaterina Ani Jager.

În data de 28 iulie, Ecaterina Ani Jager a primit Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Arad cu următorul conținut: “CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ARAD H O T Ă R Ă Ş T E: Art.1. Se conferă titlul PRO URBE: Doamnei Ecaterina-Ani JAGER pentru dăruire şi întreaga activitate pusă în slujba persoanelor cu handicap neuromotor şi domnului prof. univ. dr. Constantin CIUCE, medic chirurg şi personalitate academică de renume internaţional.”

Sentiment de euforie

“Bătăile inimii mele s-au accelerat și m-a încercat un sentiment de euforie pe care a trebuit imediat să-l împărtășesc celor dragi mie. Imediat ce această stare s-a mai domolit, a intervenit incertitudinea care s-a născut din cauza unei precizări din anunț și anume că: ”Până la data de 03.08.2017, la registratura Primăriei Municipiului Arad, cei interesaţi pot depune în scris recomandări, sugestii şi opinii privind aceste documente.”

Ședința festivă

Și în această incertitudine am rămas până în data de 21 august când, la ora 13,30, am fost contactată de la centrul cultural și am fost anunțată că măine, 22 august, începând cu ora 14.00, va avea loc o ședință festivă la primăria Arad în cadrul căreia voi primi o distincție. Deci, cu 24 de ore înainte de eveniment incertitudinea mea a dispărut și i-a luat locul febra pregătirii.

În luna iulie, când ne luptam cu temperaturile caniculare, m-am tuns foarte scurt – că oricum nu merg nicăieri și părul crește. Na, acum când am aflat că merg în public… ce să pot face eu cu păruțul meu scurt … măcar să-mi fac niște șuvițe … așa ca am chemat coafeza noastră să o tundă pe mama, iar mie să-mi facă ”fațada comercială”. Apoi fațadă a reușit, dar nu și comercială pentru că șuvițele mele au ieși roz și roșcat. Am crezut că mor când am văzut dimineața cum arăt. Așa că azi dimineața la ora 7,30 eu mă spălam pe cap și mă dădeam cu cristal violet care, a prins și mi-a transformat rozul și roșcatul în mov și gri. Mai bine ca înaite dar … tocmai acum să arăt ca o caraghioaosă… După uscat și-a mai revenit și am plecat împăcată cu tricolor pe cap.

Atenție și zâmbete

La primărie am fost așteptată, liftul era pregătit. Intrarea în sala festivă era ticsită de personalități. Am fost întâmpinată și felicitată … ce mai … atâta atenție și zâmbete cam rar … dar de ce să nu recunosc că, pe lângă uimire, mi-a picat bine. Mama, Ana Maria și Cornel au stat în spatele sălii, iar Dana (familia doamnei Jager n.r) a stat cu mine să mă conducă ea, să nu pun mâna pe roți și apoi să dau mâna cu primarul.

La ora 14,00 a început festivitatea cu muzică de cameră și cu prezentarea persoanelor care vor primi distincții drept recunoaștere a meritelor lor. Simțeam că îmi crește pulsul, iar la numărul mare de oameni, aerul condiționat nu făcea față și căldura era tot mai mare.

Cu paharul de șampanie în mână le-am spus pe scurt de problemele care există și care trebuiesc rezolvate

Ascultam prezentarea fiecărei persoane care a primit diplomă de merit și mă gândeam ce frumos e să ți se recunoască meritele de cofetar, sportiv, profesor sau artist plastic și în gând îmi pregăteam cuvintele de mulțumire cu referire la antevorbitori. Numai că atunci când am fost anunțată pentru titlul ProUrbe s-a dus tot. Dana m-a condus până la primar cu care am dat mâna și a urmat prezentarea activităților mele mai importante în slujba persoanelor cu handicap. În momentul în care mi s-a înmânat diploma și buchetul de flori, na ce să zic … m-au năpădit emoțiile și un pic lacrimile. Da, nu m-am gândit că voi avea emoții atât de profunde, dar … cred că îmbătrânesc și eu. Așa că am început să vorbesc și pe măsură ce vorbeam emotiile au trecut și puteam sa vorbesc ore în șir despre mulțimea de idei pe care vreau să le transform în realitate. Și dacă tot au venit multe personalități să mă felicite – Inalt Prea Sfintitul Timpotei Seviciu și încă doi prelați, personalități importante ale urbei noastre, cu paharul de șampanie în mână le-am spus pe scurt despre problemele care există și care trebuiesc rezolvate. Daca ei ne întind o mână, noi vom accepta cu două și poate că împreună vom reuși.

Pentru mine acest titlu nu este doar o deosebită onoare ci, în primul rând, o motivație și o provocare pentru a continua ceea ce Monica a început în 1990 predându-mi ștafeta în 2006, a mărturisit pentru Jurnal Social, Ecaterina Ani Jager.

Fostă gimnastă de performanță

Ecaterina Ani Jager este născută în anul 1957. A absolvit liceul în anul 1978 şi vorbește fluent engleza, germana şi maghiara. La vârsta de 4 ani a început sportul: balet, înot de performanţă, gimnastică acrobatică şi gimnastica sportivă. Antrenamentele, deplasările, concursurile şi cantonamentele i-au umplut timpul.

“Această viaţă activă s-a terminat în 25 decembrie 1975 când, în urma unui accident de maşină, din gimnastă de performanţă am devenit o legumă întoarsă în pat. Primul 10 al Nadiei Comăneci l-am urmărit din pat, fără să mă pot mişca.

Au urmat ani mulţi de recuperare în ţară şi în străinătate. Fără rezultate! Aşa că m-am hotărât să fac ceva care are rezultate vizibile. În 1990, am început activitatea mea la Asociaţia Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România. Cunoscând mai multe limbi străine, am reuşit să particip şi să reprezint persoanele cu handicap, dar mai ales femeile cu handicap din România la Conferinţe, Congrese, Seminarii şi Simpozioane internaţionale. Sunt preşedinte al Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotor din România – Filiala Jud. Arad şi secretar general şi responsabil relaţii internaţionale la Asociaţia Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România, asociaţie naţională cu sediul la Arad.

Am cunoscut doi bărbaţi care mi-au schimbat viaţa

Deşi ursitoarele nu au fost foarte generoase cu mine şi partea cea mai mare a vieţii mele am petrecut-o în scaun rulant, am avut multe bucurii şi satisfacţii. Am cunoscut doi bărbaţi care mi-au schimbat viaţa. Omul, care m-a apreciat şi care a considerat că scaunul rulant nu poate fi o piedică între noi, între mine şi restul lumii. El m-a scos prima dată în oraş.Totuşi după 8 ani el a renunţat la noi. Peste un timp am cunoscut persoana cu care m-am şi logodit dar, după 5 ani am hotărât de comun acord, să ne despărţim. Fiecare şi-a continuat drumul dar am rămas prieteni … ba nu… mai mult … am rămas o familie …cu el, soţia lui şi fiica lor pe care o iubesc peste măsură. Ştiu că oricând pot apela la ei pentru că vor fi alături de mine şi mama. Este cea mai frumoasă legătură pe care mi-o puteam dori”, povestește Ecaterina Ani Jager.

Femeia anului 2006

În 2007 Ecaterina Ani Jager a fost numită Femeia anului 2006 la secţiunea „Iniţiativa în sprijinul semenilor” pentru activităţile desfăşurate în cadrul proiectelor AHNR şi nu numai. În 2009 a participat la Campania „Femeile de succes din Arad”, organizată de Pozitiv Media cu ocazia zilei de 8 Martie. În 2011 a fost trecută în „Who is Who” – Enciclopedia personalităţilor din România.

Membrii Consiliului Național al Dizabilității din România îi transmit sincere felicitări doamnei Ecaterina Ani Jager pentru cei 27 de ani de activitate în folosul persoanelor cu handicap locomotor!

One Comment

  1. Pingback: "Moving Beyond Inclusion” – un proiect ambițios care vizează promovarea diversității prin artă - Jurnal Social

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.