Filmul ,,Music within” este o biografie a lui Richard Pimentel (interpretat de actorul Ron Livigston), un strălucit orator – aptitudine descoperită încă din copilărie – care prin persistenţa şi ambiţia reuşeşte să schimbe mentalităţi, devenind unul dintre oamenii cei mai responsabili pentru mişcarea de recunoaştere a persoanelor cu dizabilităţi ca fiinţe umane cu drepturi depline. Susţinerea sa a avut un rol major în crearea Legii Americanilor cu Dizablităţi (ADA).

Filmul introduce publicul în universul copilăriei dure a lui Richard, care îşi vede mama suferind de probleme mentale, în urma mai multor avorturi spontane, el fiind plasat dintr-un loc în altul ,,ca un tort de Crăciun”. Tatăl său moare când el era doar un băieţel. Aceste întâmplări dureroase îşi vor pune amprenta pe personalitatea sa de adult. Când fondatorul Colegiului Bowl, Dr. Padrow (interpretat de Hector Elizondo) îi respinge cererea de a obţine o bursă pentru a participa la colegiu, informându-l că trebuie să-şi traiască viaţa şi să-şi câştige un punct de vedere, ambiţiosul Richard se hotărăşte să intre în armată, fiind trimis ulterior în Vietnam. În timp ce se afla pe câmpul de luptă, Pimentel îşi pierde auzul, întorcându-se acasă cu un handicap, ceea ce îl face să primească un tratament discriminatoriu din parea celor din jur. Când oamenii îi spun că nu-şi va atinge niciodată visurile din cauza dizabilităţii, el se hotărăşte să le dovedească contrariul şi face din aceasta o misiune…

,,Atunci când eşti invalid cel mai greu lucru este modul cum te tratează ceilalţi. Angajatorii nu vor să angajeze oameni invalizi… Nu trebuie să le schimbi percepțiilor celorlalţi cu privire la persoanele cu dizabilităţi, ci trebuie să le schimbi percepţiile lor despre ei înșiși”, o replică din film cu un impact profund.

După ce se înscrie la Universitatea de Stat din Portland, Richard îl întâlneşte pe Art (interpretarea actorului Michael Sheen fiind extraordinară), un tânăr genial şi foarte inteligent, care se află într-un scaun rulant din cauza paraliziei cerebrale. Cei doi se împrietenesc, Richard fiind intrigat de discriminarea pe care Art o întâmpină în fiecare zi. Împreună experimentează acest comportament nedrept , uneori inconştient, pe care lumea îl provoacă celor ce arată, vorbesc şi acţionează diferit. Într-una dintre cele mai revoltătoare scene ale filmului, ospătăriţa le cere să părăsească restaurantul ,,pentru că îi deranjează pe ceilalţi clienţi”. Cum îi deranjează? Fiind acolo. Prin simplul fapt că există. Art torsionîndu-se într-un scaun rulant şi vorbind stânjenitor.

De asemenea, Richard îl întâlneşte pe Mike, un veterinar cu dizabilități, care nu-şi poate găsi locul într-o societate pe timp de pace şi eliberată de vina supravieţuitorului, vină pe care el o simte pentru că cel mai bun prieten al său nu a reuşit să supraieţuiască. Ostilitatea societății faţă de veteranii răniţi din Vietnam, precum și discriminarea persoanelor cu handicap, îl impulsionează pe Richard Pimentel să-şi găsească scopul vieţii şi să susţină persoanele cu handicap. De fapt, el devine obsedat de misiunea sa, ceea ce implică costuri mari. Mike nu este în stare să-şi invingă demonii interiori şi se sinucide. Prietena lui Richard, Christine, se simte neglijată din cauza faptului că Richard se dedică misiunii sale. În cele din urmă, ea îl părăseşte.

Filmul portretizează cu acurateţe cele mai importante aspecte ale poveştii lui Richard Pimentel. El ne oferă exemplul unei persoane care a avut un început dificil în viaţă, însă a reuşit să-i contracareze efectele negative, construindu-şi o carieră semnificativă, în slujba celor devaforizaţi. Cei care au suferit o traumă timpurie sau care provin dintr-o familie disfuncţională pot ajunge să înţeleagă legăturile dintre istoriile lor personale şi provocările lor actuale, iar asta i-ar putea motiva să caute ajutor.

De asemenea, filmul ne ajută să înţelegem că schimbările privind legile persoanelor cu dizabilităţi depind de schimbarea modului în care societatea îi percepe pe aceştia, iar acest lucru se poate realiza doar dacă oamenii se implică şi îi inspiră pe ceilalţi prin puterea exemplului.

Lecţia care se desprinde din acest film inspiraţional este aceea de a transforma provocările în ocazii de a face bine celor din jur şi de a descoperi geniul din noi înşine, precum şi de a ne exprima felul unic care ne face speciali.
,,Majoritatea oamenilor trec în nefiinţă cu muzica în sufletul lor.”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.