,,Căci soarta i-a dat omului această facultate: curajul de a suporta totul, până la sfârşit.” Aceste cuvinte îi aparțin unui om remarcabil, care și-a învins dizabilitatea, devenind unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este vorba despre pianistul și compozitorul german, Ludwig van Beethoven, un geniu care a fost ,,fericit oride câte ori a reușit să se ridice deasupra unui obstacol”.
Ludwig van Beethoven, unul dintre cei mai faimoși și influenți compozitori pe care lumea i-a avut, s-a născut într-o familie cu preocupări muzicale, în anul 1770, în Bonn. Datorită tatălui său care era profesor de vioară și pian, el a făcut cunoștință cu muzica la o vârstă fragedă. Tânărul Beethoven, care a fost considerat un ,,copil-minune”, a dat primul concert în public pe când avea doar 7 ani și și-a finalizat prima sa compoziţie la vârsta de 12 ani. Cu toate acestea, geniului nu îi va fi asigurat un drum lin… Dimpotrivă, el a avut o copilărie nefericită, fiind supus privațiunilor financiare, precum și abuzurilor unui tată alcoolic.
Deși geniul muzical al lui Beethoven a fost comparat cu cel al lui Mozart, educația lui nu a depășit niciodată nivelul elementar. Unul dintre profesorii săi i-ar fi spus lui Beethoven că nu va avea o carieră ca compozitor. Însă Beethoven avea să-i demonstreze că se înșală, reușind să ajungă prin muncă, talent și perseverență, unul dintre cei mai mari compozitori de muzică clasică din toate timpurile. Celebrul compozitor Wolfgang Amadeus Mozart i-a remarcat talentul deosebit la pian și a hotărât să-i predea lecții, ajutându-l să își construiască o carieră muzicală. La scurt timp, acesta moare, iar Beethoven începe să studieze cu compozitorul austriac Joseph Haydn, părintele muzicii clasice.
Primele probleme de auz au survenit în anul 1798, pe când Beethoven avea 27 de ani. Aproape în mod miraculos, în ciuda faptului că surzenia progresa rapid, Beethoven a continuat să compună într-un ritm furibund. În perioadă 1803-1812, cunoscuta sub numele de ,,perioada eroica””, el a compus o operă, șase simfonii, patru concerte solo, cinci cvartete pentru coarde, șase sonate, Overtures și 72 de melodii. Cele mai faimoase dintre acestea au fost simfoniile nr. 3-8, ,,Sonata lunii”, sonata ,,Kreutzer” și ,,Fidelio”, singura lui operă. Din punctul de vedere al producției uluitoare a muzicii complexe, originale și frumoase, această perioadă din viața lui Beethoven este de neegalat de oricare alt compozitor din istorie.
Chiar dacă surditatea l-a condamnat la izolare socială, nu i-a afectat cariera artistică. El și-a găsit refugiul în creație… E paradoxal faptul că operele compuse dupa ce a ramas surd s-au bucurat de cea mai mare apreciere. Operele sale de maturitate și-au extras succesul din solul trăirilor unui om surd. Printre acestea aș putea aminti de bine-cunoscuta simfonie a IX- a – ,,Oda bucuriei”, compoziția pentru pian ,,Fur Elise”, Simofinia a V-a, concertul Imperial, pentru pian și orchestră și multe alte opere de neegalat. E trist că mai mult de 10 ani, cât a fost complet surd, Beethoven nu și-a putut asculta propria creație. Însă de ea aveau să se bucure generațiile viitoare – o muzică cu valoare de testament care venea de la îngeri prin talentul său uimitor și spiritul său măreț.
Beethoven nu a renunțat și a luptat să-și urmeze visul de a compune muzică. El nu a văzut în boala sa un obstacol suficient de mare pentru a-i bloca calea spre succes… Se stinge din viață în 1827, în urma unei boli de ficat.
Lecția pe care ne-o transmite el este aceea că indiferent de problemele prin care trecem nu trebuie să renunțăm la pasiunile noastre, ci trebuie să le urmăm până dincolo de stele. Există oameni care au demonstrat că și-au depășit problemelor de sănătate, arătând că pot continua și prin ploaie pentru a țese curcubeul – realizarea lucrurilor mărețe.
Extrem de interesant. Uluitor. Vă mulțumim!