O poveste care oferă inspirație și îi determină pe mulți să-și reconsidere viziunea asupra vieții și a provocărilor, este cea a unei foste atlete, actriță și activistă, pe nume Aimee Mullins. Prin prezența ei plină de autenticitate și spiritul ei hotărât, ea redefinește conceptul de frumusețe, de abilitate fizică, conferindu-i cuvântului ,,dizabilitate” o altă conotație decât cea aflată în dicționar sau în mentalitatea multora.

Născută în 1976 în Allentown, Pennsylvania, Aimee Mullins a fost nevoită să depășească provocările chiar din prima zi, fiind diagnosticată cu hemimelie fibulară, malformație congenitală caracterizată prin absența parțială sau completă a fibulei (peroneului). Din acest motiv, ambele picioare i-au fost amputate de sub genunchi când avea doar un an. Această adversitate nu a împiedicat-o să-și construiască o viață normală și plină de sens. Spiritul său incredibil și voința sa de fier au ajutat-o să compenseze acele părți lipsă ale corpului. Aimee consideră că niciun diagnostic nu poate să stea în calea puterii voinței, ca determinant în calitatea vieții cuiva. În ciuda limitărilor sale fizice, ea s-a ambiționat să reușească.

În timpul liceului, Aimee a auzit despre o competiție de atletism pentru persoanele cu dizabilități și a fost deranjată de această idee, deoarece ea gândea că sportivii se limitează, definindu-se prin prisma handicapului pe care îl au. Ea era obișnuită să participe la competiții sportive ce nu erau dedicate persoanelor cu dizabilități fizice sau mentale și, inițial, a fost reticentă să se alăture acestei întreceri, însă a văzut în această provocare o oportunitate de a-și testa limitele și a demonstra de ceea ce este capabil spiritul uman. Trecând linia de sosire, Aimee a rămas surprinsă să constatate că era singura atletă care purta proteze de lemn. Restul sportivelor foloseau unele mai performante, în plus aveau un picior normal. În loc să-și piardă din determinare, ea s-a automotivat și mai mult pentru a reuși. Și, într-adevăr, ea a reușit. Nu numai că a câștigat compeția, dar a stabilit și un record național.

Aimee a decis să se antreneze pentru a concura la Jocurile Paralimpice de la Atlanta, din 1997. Pentru a face acest lucru, ea a primit prima pereche de picioare prostetice pe care le-a botezat „picioare de cangur”, pentru forma lor neobișnuită, cu care spera să obțină un timp bun în vederea participării la Olimpiadă. În schimb, cea mai mare frică a sportivei a devenit reală – piciorul a început să-i scape și, prin urmare, a pierdut din cauza asta. Antrenorul ei a împins-o să concureze la 200 de metri, forțându-o să se confrunte cu cea mai mare frică a ei și să-și dea seamă că curajul adevărat nu este absența fricii, ci abilitatea de a o cuceri.

Aimee nu numai că a stabilit un record mondial în proba de alergări de la Jocurile Paralimpice de la Atlanta, dar ea a făcut-o în fața unor competitori care aveau un handicap la mâini, nicidecum la picioare.

,,Ideea pe care vreau s-o subliniez este nu numai să depășim adversitatea, dar și să ne deschidem la ea, să o îmbrățișăm, să o facem knock-out, ca să folosesc un termen sportiv, poate chiar să dansăm cu ea. Și poate că vom vedea adversitatea ca pe ceva natural, consistent și util, ceva care nu ne mai trage în jos”, a declarat ea într-un discurs motivațional.

Mai târziu, Aimee Mullins a absolvit Universitatea Georgetown cu o dublă specializare, istorie și diplomație. Drumul ei nu avea să se oprească aici. În anul 1999, ea a devenit model profesionist, defilând pe podium pentru renumiți designeri, precum Alexander McQueen, în a cărui prezentare a purtat o pereche de picioare prostetice sculptate ce păreau a fi cizme lungi maro. A fost atât de convingătoare încât mass-media nu și-a dat seama că purta proteze. Tânăra a demonstrat că încrederea este cel mai sexi lucru la o femeie și nu o anumită parte a trupului.

Aimee și-a dorit să cucerească Hollywood-ul, primind câteva roluri în filme și în televiziune. De asemenea, a apărut pe coperta mai multor reviste celebre, precum ,,People”, care a declarat-o una dintre cele mai frumoase 50 de persoane.

În prezent, Aimee este ambasadoarea persoanelor cu dizabilități, implicându-se în problemele comunității și dorind să-i ajute pe ceilalți să-și recunoască propriul potențial și talent, în ciuda obstacolelor pe care trebuie să le depășească. De asemenea, ea este un vorbitor motivațional și co-fondator al organizației HOPE menită să spijine persoanele cu dizabilități care doresc să se antreneze și să concureze în domeniul sportului.

,,Cred că singurul handicap este un spirit zdrobit, care nu mai are speranță. Nu mai vede frumusețea. Nu mai are curiozitatea naturală a copilului și capacitatea înnăscută de a-și imagina. Dacă, în schimb, putem determina spiritul unui om să-și păstreze speranța, să vadă frumusețea din sine și din alții, să fie curios și plin de imaginație, înseamnă că ne folosim puterea așa cum trebuie. Când un spirit are acele calități, putem să creăm noi realități și noi moduri de a fi”, spunea ea.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.