Oare cum ar fi să poți scrie cu un picior? Ce ai simți dacă singura parte a corpului pe care ai putea-o controla, ar fi piciorul stâng, unica cale prin care ai putea comunica cu cei din jur? Probabil, că ai duce o lupta acerbă pe câmpul interior, iar sentimentele ar fi variate, de pildă frustrare, durere, ambiție, voință etc. Aceasta este povestea lui Christy Brown, un bărbat înzestrat cu o inepuizabilă dorință de a trăi, de a arăta că se poate chiar și atunci când viața se încăpățânează să te contrazică.

Această poveste reală a inspirat ecranizarea peliculei ,,Piciorul meu stâng” (My left foot), o dramă care a impresionat atât telespectatorii, cât și criticii. Este un film însufletițor, care împletește umorul cu tragedia, sensibilitatea cu forța interioară și lupta cu triumful asupra condiției umane. El urmărește progresele facute de Cristy Brown (interpretat magistral de Daniel Day-Lewis) de la nașterea sa (1932) până în anul 1959, ziua în care a cunoscut-o pe Mary Carr, femeia care avea să-i devină soție mai târziu.

Încă de la naștere, Christy Brown suferă de o dizabilitate severă, în urma unei paralizii cerebrale. În ciuda acestui destin implacabil, el reușeste să arate că omul se poate ridica deasupra tuturor obstacolelor vieții, fiind nu doar un trup, ci o minte strălucitoare și un spirit neînfrânt, care poate să cucerească cele mai îndepărtate orizonturi, atât timp cât devine conștient de puterile mentale și sufletești cu care este înzestrat și încearcă să și le șlefuiască cu migală și curaj.

Pe lângă handicapul fizic, Christy se confruntă și cu unul de ordin social, venind pe lume într-o familie numeroasă, săracă, de la periferia orașului Dublin. În plus, el are de înfruntat o realitate crudă care îmbracă hainele umilinței și batjocurilor celorlalți, din cauza infirmitații de care suferă. Însă pentru a putea trece prin toate furcile caudine ale vieții, este sprijinit de iubitoarea familie, în special de mama sa, care întotdeauna a văzut un imens potențial în el. Întregul său corp parcă s-a revoltat împotriva lui, mai puțin piciorul său stâng, singura parte asupra căruia are control, cu care, într-o zi, a luat o bucată de cretă și a scris pe podea cuvântul ,,mamă”.

Se remarcă interpretarea de excepție a actorului Daniel Day-Lewis, într-un rol solicitant, rol care i-a adus premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anul 1990. Practic, el s-a mulat perfect pe structura personajului principal reușind să facă față cu brio dificultăților de ordin fizic ale unui corp rigid, contorsionat și deficiențelor de vorbire, oferind o o imagine convingătoare și întreagă a unui bărbat, a cărui inteligență, căldură umană, și genialitate a dat naștere unor opere de artă extrem de apreciate și a unor volume de poezii și nuvele de success.

Un rol la fel de reușit îl face și Brenda Fricker interpretândă-o pe mama lui Christy. De fapt, mama a fost pivotul principal al vieții acestuia, o femeie deschisă, veselă, afectuoasă, care mereu l-a înconjurat cu dragoste și condescendență, învățându-l să scrie, să citească, să picteze. Acest rol i-a adus, pe merit, premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar.

,,Piciorul meu stâng” este un film grozav din mai multe motive, dar cel mai important este faptul că ne oferă o imagine completă a vieții acestui om cu o personalitate fascinantă. Nu este un film inspirațional, deși inspiră. Este povestea unui om încăpățânat, dificil, binecuvântat și înzestrat, care a primit cărți proaste de la viață, dar care le-a jucat strălucit și ne-a lăsat un adevărat exemplu de curaj și determinare.

Celebrul picior stâng, singura parte a corpului pe care Christy și-o putea controla, este prezentat în glume și episoade dramatice, pe măsură ce Christy salvează viața mamei sale, marchează goluri, pictează, își pune la pământ un adversar într-o bătaie la bar, încearcă să se sinucidă și își bate la mașină autobiografia – toate cu ajutorul labei piciorului.

Regizorul Jim Sheridan creionează cu finețe și o atenție sporită la fiecare detaliu povestea lui Christy Brown, ceea ce contribuie substanțial la succesul personajului, precum și a filmului.

Acest film ne aduce un mesaj plin de forță: că un om poate să miște munți, figurativ vorbind, chiar dacă nu-și poate mișca corpul, printr-o voință de fier și o credință de neclintit.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *