Povestea adolescentei Nujeen Mustafa este una plină de forță, curaj și speranță, care oferă porția necesară de motivație și inspirație oamenilor, învățându-i să-și ducă până la capăt visurile cu o determinare și credință de nezdruncinat.

Pentru milioane de oameni din întreaga lume, Nujeen Mustafa, în vârstă de optsprezece ani, întruchipează tot ce are mai bun spiritul uman. Bolnavă de paralizie cerebrală, tânăra a devenit faimoasă pentru călătoria ei epică de 3,500 de mile din Siria până în Germania, într-un scaun rulant. Prizonieră în apartamentul ei de la etajul cinci, din Alep, unde locuia cu familia ei și neputând să meargă la școală, Nujeen a învățat singură engleza din serialele americane de televiziune. Atunci când micul ei oraș a devenit epicentrul conflictului sângeros dintre militanții ISIS și trupele dictatorului

Assad, sprijinite de SUA în 2014, ea și familia ei au hotărât să ia calea exilului. În final, s-a dovedit a fi o decizie înțeleaptă.
În ciuda limitărilor ei fizice, Nujeen s-a îmbarcat într-o călătorie anevoiasă către siguranță și către un viitor mai luminos. Ajunsă în Turcia, s-a alăturat altor mii de sirieni, care se îndreptau spre Europa, căutând azil și, poate, o viață mai bună. Odiseea epuizantă și periculoasă, de șaisprezece luni, în care a mers pe jos, cu barca, cu atobuzul, a purtat-o pe Marea Mediterană, în Grecia, Macedonia, Serbia și Ungaria și, în final, în Germania.

„De ce ați adus-o?”, se întrebau oamenii surprinși și șocați. A fost chiar o dezbatere dacă ar trebui să-și aducă scaunul rulant pe barcă pentru că era prea greu. Era prima persoană în scaun cu rotile, care sosise în Grecia. Taberele erau construite în grabă și nimeni nu se așteaptă ca persoanele cu dizabilități să vină.

,,Tabăra din Moria, Grecia, nu era accesibilă, așa că a trebuit să schimb taberele. Dar toți cei care sosesc în Lesbos trebuie să meargă mai întâi la Moria. Am avut norocul să nu rămân acolo mult timp. Multe persoane cu dizabilități trebuie să rămână acolo mult mai mult timp decât mine. Fiind un refugiat cu dizabilități, trebuie să ai o vezică bună, deoarece nu găsești multe toalete accesibile. De exemplu, nu am putut folosi toaletele din Moria pentru că nu existau rampe. Terenul era, de asemenea, cu hopuri și aveam vânătăi. Oamenii cred că stai confortabil în scaunul cu rotile și nu faci nimic. De fapt, chiar suferi. Dacă era o pantă, îmi era frică să nu mă răstorn. De asemenea, a trebuit să dormim în aer liber pe cutii de carton”, a spus Nujeen Mustafa.

În ciuda bolii sale şi a suferinţelor prin care a trecut, Nujeen și-a păstrat optimismul. Fără să dispere și mereu cu zâmbetul pe buze, a ținut fruntea sus. De-a lungul drumului obositor, tânăra nu s-a plâns nciodată de nimic. Așa cum a declarat unui reporter BBC: ,,Trebuie să lupți pentru a obține ceea ce vrei în această lume”.

,,Avem nevoie de optimism în lume”, spune Nujeen, care locuiește acum împreună cu familia sa în Wesseling, un mic oraș din vestul Germaniei. ,,Întotdeauna am considerat că toți sunt aici, pe pământ, pentru o misiune, dar eu încă nu mi-am găsit-o. Acum am o voce, pot să ajut oamenii.”

Nujeen se simte norocoasă că are o viață normală în Germania. Poate să se ducă la școală și să viseze din nou la viitor. Însă există încă atât de mulți refugiați cu dizabilități în tabere, care se confruntă cu aceleași bariere în calea accesului la servicii de bază. Nu trebuie uitați sau ignorați.

Tânăra nu permite handicapului să o definească – cine este, cum este și ce face. Ceea ce o îngrijorează cel mai mult este faptul că ea, familia și poporul ei vor fi doar un număr pe o pagină uitată din istorie. Ei sunt reali, nu sunt statistici. Refugiații au visuri şi aspiră la pace și la o societate mai bună, ca toți ceilalți oameni. Nujeen își dorește să poată schimba prin povestea ei această situație. Speră să studieze fizica la universitate și să devină astronaut, pentru a elucida cel mai mare mister: ,,Suntem singuri în acest univers?”

,,De ce vă spun această poveste tristă? Sper ca toți cei care plecați astăzi din această sală să păstrați în minte aceste lucruri: Întâi de toate, nu sunt un număr, sunt un om. Nu am dorit să emigrez, a trebuit s-o fac. A fi diferit nu înseamnă a fi periculos. Și cel mai importat lucru: Avem nevoie de compasiunea dvs. la fel de mult ca de un adăpost. De ce contează pentru mine? Pentru că, credeți-mă, puține lucruri din această lume sunt mai rele decât sentimentul că ești un oaspete nedorit”, a povestit ea într-un discurs emoționant la TEDx.

Povestea ei este povestea tuturor refugiaţilor sirieni, văzută prin ochii unei tinere al cărei curaj te emoționează și, în același timp, te inspiră și care nu încetează nicio clipă să spere.

,,Nu renunț niciodată la speranță. Dumnezeu nu m-a creat pentru a fi nefericită. Vreau să-mi găsesc fericirea în lucrurile mici pe care le am și alții să fie fericiți, indiferent cât de rea și întunecată ar părea situația. Nimic nu durează pentru totdeauna, nici chiar războiul. Voi încerca să-i fac pe oameni să creadă într-un viitor mai bun”, a afirmat ea.
Nujeen Mustafa își dorește ca prin împărtășirea poveștii ei să facă o diferență în lume.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.