Femeile și fetele cu dizabilități se confruntă frecvent cu discriminare pe criterii de gen și handicap. Acesta este unul dintre motivele pentru care CRPD a inclus o dispoziție specifică privind femeile și fetele cu dizabilități. Articolul 6 din CRPD impune statelor părți la convenție „să recunoască faptul că femeile și fetele cu dizabilități sunt supuse discriminării multiple” și „să ia măsuri pentru a se asigura că acestea beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”. În Comentariul general nr. 3, Comitetul CRPD a subliniat că, femeile și fetele cu dizabilități sunt afectate nu numai de discriminare multiplă, ci și de discriminare intersecțională și necesită măsuri specifice, se arată în Raportul european privind drepturile omului – nr.3.

,,Deși s-au înregistrat progrese în societate, discriminarea împotriva femeilor și fetelor există încă în prezent, poate chiar în moduri mult mai subtile. Femeile și fetele cu dizabilități se află încă la marginea tuturor mișcărilor pentru drepturile omului și rămân împotmolite într-o poziție dezavantajoasă în cadrul societății. Statutul femeilor și fetelor cu dizabilități nu doar că este mai rău decât cel al altor femei și fete, dar este și mai rău decât cel al omologilor lor de sex masculin și, mai ales, în zonele rurale, unde sistemele matriarhale și sistemele economice primare, cu mai puține servicii și oportunități pentru acest grup decât în mediile urbane, sunt încă predominante. ” a declarat Ana Pelaez, membru al Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor și președinte al Comitetului Femeilor al EDF

În practică, femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu bariere în cele mai multe domenii ale vieții și sunt încă tratate inegal, refuzându-li-se drepturile fundamentale, ceea ce constituie forme agravate de discriminare pe motive de handicap și sex. Femeile și fetele cu dizabilități intelectuale și / sau psihosociale, femeile cu deficiențe de auz și femeile cu dizabilități multiple se confruntă cu riscuri mai mari de a fi marginalizate și abuzate, precum și cu mai multe provocări pentru a raporta abuzurile și a cere dreptate.

În realitate, prejudecățile și lipsa măsurilor de sprijin împiedică accesul lor la educație, la ocuparea forței de muncă și la participarea acestora în societate în general, inclusiv participarea politică, în comparație cu alte femei și fete și bărbați cu sau fără dizabilități. Unitățile sanitare care pot părea neutre continuă să fie discriminatorii atunci când nu includ paturi de examinare accesibile pentru screening-uri ginecologice, interpretarea limbajului semnelor pentru femeile cu deficiențe de auz sau informații ușor de înțeles pentru viitoarele mame cu dizabilități intelectuale.

Violența și abuzul sub formă de sterilizare forțată, mutilarea genitală a femeilor și avortul constrâns sunt alte exemple clare ale negării drepturilor femeilor, adolescenților și fetelor cu dizabilități, fără a-și da consimțământul sau a înțelege pe deplin intențiile, în special referitoare la femei și fete cu dizabilități plasate în medii instituționale. Mărturiile lor pot fi chiar respinse de poliție sau în cadrul procedurilor judiciare, din cauza înlăturării capacității legale sau a „lipsei de credibilitate”, refuzându-li-se astfel accesul la justiție și la căi de atac efective.

Toate aceste acte și practici constituie încălcări grave ale drepturilor lor fundamentale și ar trebui condamnate și sancționate efectiv. Ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice („Convenția de la Istanbul”) de către UE și de toate statele membre este extrem de necesară.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.