Autor: Elena NĂSTASE

Ȋn fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva (Paraschiva), rugătoare și grabnic ajutătoare tuturor credincioșilor care ȋi cer ajutorul.

Sfȃnta Cuvioasă Parascheva s-a născut ȋn anul 1025, ȋn satul Epivata (azi Boiados) din Tracia răsăriteana, sat aflat pe țărmul Mării Marmara, nu departe de Constantinopol. Moaștele ei se găsesc de mai bine de 350 ani la Iași și este considerată ocrotitoarea Moldovei.

Dacă Sfȃnta Muceniță Paraschevi prăznuită la 26 iulie, sfȃnta martirizată ȋn timpul lui Antonin Piosul, este cunoscută ȋn popor cu numele de „Sfȃnta Vineri”, Cuvioasa Maica Parascheva a fost numită, mai cu seamă ȋn Moldova, „Vinerea Mare”.

Această denumire vine de la cuvȃntul grecesc „paraskevi” care ȋnseamnă pregătirea ȋn vederea trăirii unui eveniment sau a unei sărbători. Ȋn terminologia grecească, Parascheva ȋnseamnă ziua a cincea a săptămȃnii, vinerea.

„Vinerea Mare” mai este cunoscută și vinerea Săptămȃnii Patimilor, doar că ea se mai numește și „vinerea seacă, ȋntrucȃt este una dintre puținele zile din an ȋn care nu se face Sfȃnta Liturghie și ȋn care se ține post negru.

Parascheva și-a petrecut anii copilăriei ȋn casa părinților săi, oameni de neam bun și evlavioși. Aceștia i-au oferit educație aleasă ȋn dragostea lui Dumnezeu, ȋn deprinderea faptelor bune și a milosteniei față de oameni.

Un frate al ei s-a călugarit sub numele de Eftimie și, la vremea cuvenită, a fost ales episcop în localitatea Madite.
Se spune că, pe cȃnd avea 10 ani, aflȃndu-se ȋntr-o biserică a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu a auzit, ȋn timpul Sfintei Liturghii, cuvȃntul Evangheliei: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu8,34). Chemarea Mȃntuitorului prin cuvȃntul Evangheliei a sădit ȋn inima sa dorința spre desăvȃrșire și, astfel, și-a ȋmpărțit hainele ei frumoase și scumpe, copiilor săraci nu o dată, ci de mai multe ori, fără să țină seama de mustrările părinților.

După moartea părinților ei, Parascheva a dăruit săracilor partea ei de avere și la vȃrsta de 15 ani a părăsit „frumusețea aceste lumi”, retrăgȃndu-se ȋn Mȃnăstirea Maicii Domnului din Heracleea, ținuturile Pontului. După cinci ani de rugăciune și nevoință a plecat la Mormȃntul Mȃntuitorului din Țara Sfȃntă.

După ce a văzut Ierusalimul s-a așezat ȋntr-o mȃnăstire de călugărițe ȋn pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a ȋnălțat duhovnicește ȋn rugăciune precum a facut Sfȃnta Maria Egipteanca și Sfȃntul Ioan Botezătorul.

Mitropolitul Varlaam al Moldovei ne spune că Sfȃnta nu mai avea grijă „nici de veșminte și de așternuturi, nici de mȃncări și de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăția sufletului și de răspuns județului” (judecății).

Ȋntr-o noapte, pe cȃnd avea 25 ani, un ȋnger al Domnului i-a apărut ȋn vis și i-a spus să părăsească pustiul și să se ȋntoarcă ȋn locurile natale. Mitropolitul Varlaam al Moldovei descrie această minune ȋn „Cazania” sa (1643), astfel: ”Să lași pustia și la moșia ta să te ȋntorci, că acolo ți se cade să lași trupul pămȃntului și să treci din această lume către Dumnezeu pe care L-ai iubit”.

Astfel, Cuvioasa a ȋnțeles că aceasta este poruncă de la Dumnezeu și a plecat la Constantinopol unde s-a ȋnchinat ȋn Biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne și unde s-a împărtășit cu Trupul și Sȃngele lui Hristos.

Apoi s-a ȋndreptat către locurile părintești și s-a oprit ȋn Kallicrateia, o localitate vecină cu Epivata, satul ȋn care s-a născut. Aici, după alți doi ani de post, rugăciune și priveghere, și-a dat sufletul cu pace ȋn mȃinile Domnului, iar trupul său a fost ȋngropat creștineste pe malul mării.

Se spune că a trecut multă vreme de la ȋngroparea trupului ei și, ȋntr-o zi¸ valurile mării au adus la țărm trupul urȃt mirositor al unui corăbier. El a fost ȋngropat de niște creștini ȋn locul unde se aflau Sfintele Moaște ale Cuvioasei pline de o mireasmă plăcută, dar, cărora oamenii, nu le-au acordat nicio importanță.

Ȋn noaptea următoare, unuia dintre creștinii care săpaseră groapa pentru corăbier, pe numele lui, Gheorghe, a avut un vis ȋn care apărea o ȋmpărăteasă, ȋnconjurată de ȋngeri, care i-a poruncit să ia trupul ei și să ȋl așeze la loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie cu numele Eftimia.

Credincioșii au ȋnțeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat moaștele Cuvioasei și cu mare bucurie le-au așezat ȋn biserica „Sfinții Apostoli” din Kallicrateia, unde au stat mai bine de două sute de ani și unde au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lȃngă cinstitele sale moaște. Din cauza evenimentelor politice care aveau loc ȋn țările balcanice moaștele Sfintei Parascheva au fost strămutate ȋn mai multe locuri.

Ȋn anul 1238 pe 14 octombrie, moaștele au fost așezate ȋn Biserica cu Hramul Maicii Domnului din Tȃrnovo, capitala imperiului vlaho-bulgar, imperiu ȋntemeiat de frații Petru și Asan, capitală care a devenit și reședința patriarhală.

Moaștele au rămas la Tȃrnovo timp de 160 de ani, fiind un adevărat izvor de binecuvȃntări și minuni pentru mulțimea de oameni care venea să se ȋnchine la ele. Se presupune că ȋn acea perioadă a fost alcătuită slujba ei care a intrat ȋn Mineiul pe luna octombrie. Mineiul este o carte bisericească din ritul bizantin care conține slujbele sărbătorilor cu dată fixă pentru fiecare lună din anul bisericesc.

Mai tȃrziu, ȋn a doua jumătate a veacului al XIV-lea, Patriarhul Eftimie al Tȃrnovei i-a scris viața cu mai multe amănunte decȃt o făcuse diaconul Vasilisc, care, la o sută de ani după ce Sfȃnta Parascheva a trecut la cele veșnice, a scris despre viața ei la ȋndemnul Patriarhului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzelon( 1145-1151).

Ȋn anul 1393 turcii au cucerit partea răsăriteană a imperiului vlaho-bulgar, iar după alți trei ani au cucerit și partea apuseană, astfel acest stat și-a încetat existența.

Ȋn acestă situație tragică, Moaștele Cuvioasei Parscheva au fost mutate ȋn anul 1398, la Belgrad. Au rămas acolo pȃnă ȋn anul 1521 cȃnd turcii au transformat Serbia ȋn pașalȃc.

Apoi, Sfintele Moaște au fost răscumpărate de la turci de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, ȋn posesia căreia rămȃn timp de 120 ani.

Ȋn anul 1641, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu (1634-1653) , plătește toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol către Imperiul Otoman și, ca urmare a acestui fapt, primește, drept recunoștință, din partea Patriarhului Partenie I (1631-1644), Moaștele Cuvioasei Parascheva.

Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră și a fost ȋnsoțită de trei mitropoliți greci, ca semn de prețuire și respect.
Prima oprire a fost la Galați, apoi s-a plecat la Iași unde a fost ȋntȃmpinată de un mare cortegiu de clerici, monahi și credincioși conduși de Vasile Vodă Lupu și Mitropolitul Varlaam al Moldovei. Moaștele au fost așezate ȋn Biserica Sfinții Trei Ierarhi, ctitorie a domnitorului, după ce au fost ȋmpodobite cu straie alese.

Ȋn anul 1884 au ȋnceput lucrările de restaurare a acestei biserici și racla a fost mutată ȋn Paraclisul Mȃnăstirii, unde, ȋn noaptea de 26 decembrie, au fost cuprinse de un incendiu cauzat de o lumȃnare uitată aprinsă lȃngă catafalcul pe care erau așezate. Deși racla a ars ȋn ȋntregime, Sfintele Moaște au rămas neatinse, minune săvȃrșită prin puterea lui Dumnezeu.

Aceste date au fost consemnate ȋn procese verbale de către procurorul general al orașului și prefectul județului Iași, Leon Negruzzi.

Mai tȃrziu, moaștele au fost strămutate ȋn Catedrala Mitropolitană din Iași, la puțin timp după sfințirea acesteia la data de 23 aprilie 1887. Aici se găsesc și astăzi, unde vin oameni de pe tot cuprinsul țării să ȋși plece genunchii ȋn fața raclei și să ȋi ceară ocrotire și ajutor ȋn clipe de cumpănă.

Ȋn luna octombrie au loc cele mai mari pelerinaje din Romȃnia: pe 14, la Cuvioasa Parascheva de la Iasi și pe 27 la Moaștele Cuviosului Dimitrie care se găsesc ȋn Catedrala Patriarhală din București.

Există un ritual de schimbare a veșmȃntului Cuvioasei care are loc ȋn cinci perioade ale anului bisericesc, în funcție de sărbătorile prăznuite. Astfel: prima schimbare se face cu o seară ȋnainte de pelerinajul „Calea Sfinților” cȃnd moaștele sunt scoase din catedrală, apoi imediat după ȋnchinarea tuturor pelerinilor pentru a se păstra mai mult timp curat. A doua schimbare se face mai ȋnainte de Nașterea Domnului, ȋn semn de bucurie; a treia schimbare are loc la ȋnceputul Postului Mare, cȃnd cinstitele Moaște sunt îmbrăcate ȋntr-un veșmȃnt de culoare ȋnchisă; a patra schimbare se face ȋn ajunul Ȋnvierii Mȃntuitorului, cȃnd Sfȃnta este ȋmbrăcată ȋntr-un veșmȃnt alb și strălucitor și ultima schimbare are loc după Rusalii.

Toate aceste schimbări se fac ȋn cadrul unor slujbe tradiționale la care participă doar slujitori ai Sfȃntului Altar, care obișnuiesc să se pregătească la fel ca ȋnaintea unei Sfinte Liturghii. Această schimbare se face nu pentru că Sfȃnta ar avea nevoie de veșminte noi, ci „schimbarea lor este prinosul nostru de mulțumire smerită”, ne spune Părintele Arhimandrit Constantin Chirilă de la Catedrala Mitropolitană din Iași.

De asemeni, această schimbare este și un prilej deosebit prin care alte parohii din țară și din străinătate primesc ȋn dar straiele sfințite și, astfel, credincioșii ortodocși de pretutindeni se pot bucura de binecuvȃntările Sfintei, prin ȋnchinarea la veșmintele sale.

Ȋn 28 februarie 1950, Sfȃntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romȃne hotărăște canonizarea unor sfinți din neamul nostru și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc ȋn țara noastră. Generalizarea cultului Cuvioasei Parascheva s-a făcut ȋn Catedrala Mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955, ȋn prezența unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Rusă și Bulgară. Biserica Ortodoxă Romȃnă a fost reprezentată de numeroși ierarhi de pe tot cuprisul țării.

Cinstirea Cuvioasei Parascheva nu are granițe. Multe sunt bisericile din țară care o au ca ocrotitoare, dar ea este cinstită și ȋn Ungaria, Italia, Macedonia, Franța și SUA, unde se găsesc biserici care au ca hram pe Sfȃnta Parascheva.

Sfȃnta Cuvioasă Parascheva supranumită „Luminătoarea casnică a Moldovei” este, pentru poporul romȃn, un dascăl al sfințeniei, un exemplu de viată creștină perfectă.
Sfintele Moaște sunt o dovadă a existenței lui Dumnezeu prin minunile pe care binevoiește să le reverse prin ele asupra oamenilor. Dumnezeu ne vorbește prin moaște pe măsura credinței noastre! Sfintele Moaște ȋi cinstesc pe toți aceia care ajung să se ȋnchine lor cu smerenie și cu credință, căci, ne spune Sfȃntul Apostol Pavel: „Fără de nicio îndoială, cel mai mic ia binecuvȃntare de la cel mai mare.” ( Evrei 7,7)

Sfȃnta Cuvioasă Parascheva ne este și mamă și soră și prietenă. Multe sunt minunile pe care ea le-a făcut, unele mărturisite, altele păstrate ȋn taina sufletului nostru. Una dintre cele mai cunoscute este cea din vara anului 1947, cȃnd țara a fost cuprinsă de o mare secetă și Moaștele Sfintei Parascheva au fost scoase din catedrală și purtate ȋn procesiune prin satele Moldovei. Ȋn urma lor veneau ploile.

Rugăciune către  Sfânta Cuvioasă Parascheva

“Purtătoare de chinuri, roagă-te Părintelui Ceresc ca pe mine, cel împovărat cu toate păcatele și neînfrânat, să mă ridice spre cuvântarea măririi Sale și să mă îndrepteze ca întotdeauna să am sus inima, să gândesc la cele cerești, iar nu la cele pământești.

Roagă-te la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că a auzit ruga ta cea cucernică, pentru ca și pe mine leneșul, cel ce mă trândăvesc spre rugăciune și spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, să mă îndrepteze și să-mi dea cuget, ca să doresc a mă ruga Lui neîncetat.

Cheamă și pe Duhul Sfânt, izvorul Care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta cea bună, ca să-mi zidească mie inima curată și duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele și mai vârtos să mă cheme și să-mi dea osârdie ca să mă nevoiesc în viață curată și să mă întărească în lucrarea faptelor bune.

Cred că toate acestea mi le poți mijloci mie, Sfântă Parascheva, la tronul Sfintei Treimi și de vei vrea, tu ai puterea de a-mi ajuta mie, ca una ce ai preamărit pe Dumnezeu cu faptele tale. Amin!”

La mulți ani cu sănătate, tuturor celor care poartă numele Sfintei Parascheva! Să vă ocrotească și să vă poarte ȋn rugăciunile ei!

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.