Genetica a făcut salturi uriașe în ultimul timp, dorind să câștige bătălia cu necunoscutul, cu boala. Viitorul nu mai este scris în stele, ci în gene! Doctorul Viorica Rădoi încearcă să-l ,,citească”, pentru binele semenilor săi. A ales să-și folosească timpul, energia și resursele interioare în slujba medicinei, iar aceasta a răsplătit-o cu satisfacția de a fi ajutat oameni. Viorica Radoi este medic primar genetică medicală, doctor în științe medicale. Din 2015, este șef lucrări la Catedra de Genetică Medicală a UMF Carol Davila. În perioada 2005 – 2014, a fost coordonatorul departamentului de genetică al Medlife. În prezent, dr. Viorica Rădoi este coordonatorul departamentului de genetică al Synevo România. Îi mulțumesc dnei dr. Rădoi pentru că a avut răgazul să răspundă întrebărilor mele.
Lavinia Elena Niculicea: Dna Viorica Rădoi ce v-a determinat să urmați calea medicinei?
Viorica Rădoi: Nu am neapărat un moment sau un eveniment crucial care să mă fi determinat să aleg medicina. Știu doar că de „când mă știu” am vrut să fiu medic.
L.E.N.: De ce ați ales o specializare atât de complexă, precum genetica?
V. R.: Totul a plecat de la o colegă pe care am înâlnit-o în timpul stagiaturii mele. Era cu un an mai mare și era rezident genetică medicală. Nu auzisem până atunci de o astfel de specialitate, dar practic ea mi-a trezit interesul pentru genetică, astfel încât anul următor la rezidențiat am ales Genetică Medicală. Apoi am plâns o zi întreagă gândindu-mă cum mă descurc eu în România cu o asemenea alegere. Mi-am revenit și am pornit să învăț și să „propovăduiesc” utilitatea specialității printre colegii cu alte specializări.
L.E.N.: Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați alege aceeași meserie? Dacă da, de ce?
V. R.: Da, clar același lucru aș face. Este o meserie care mă împlinește, mi se potrivește și îmi place teribil de mult. Îmi place să o practic, să îi ajut pe alții să o descopere și să înțeleagă cât este de utilă.
L.E.N.: Ne puteți spune care sunt cele mai mari provocări și satisfacții în meseria dvs?
V. R.: Provocările au fost de la început, de când nimeni nu auzise de genetică medicală și nu existau laboratoare performante pentru analizele genetice. Provocarile sunt și acum când deja avem la dispoziție astfel de laboratoare. Putem face teste despre care inițial doar citeam, însă asta nu înseamnă că nu ne provoacă fiecare pacient în parte, în încercarea de a pune un diagnostic.
Satisfacțiile sunt mari, atât în sfera umană (ajutând pacienții să înteleagă ce se întâmplă), cât și în cea profesională, având în vedere volumul mare de informații noi pe care le descoperim în fiecare zi în specialitatea noastră.
L.E.N.: Cum arată o zi din viața dvs.?
V. R.: Plină. Începe în jurul orei 7, fie cu pacienți, fie cu activitate de laborator, continuă în unele zile și cu activitatea didactică, și neaparat există timpul petrecut cu fiica mea, mai puțin decât ar trebui, dar cu multă iubire.
L.E.N.: Cum pot fi depistate bolile genetice? Și când?
V. R.: Foarte multe boli genetice pot fi diagnosticate, nu întotdeauna repede sau ușor, însă se poate, având în vedere cât de mult s-au dezvoltat tehnicile de analiză genetică în ultima perioadă. Pot fi depistate preconcepțional, preimplantațional, prenatal sau postnatal.
L.E.N.: Se zice că viitorul e scris în stele… Am putea spune că viitorul e scris și în testele genetice. Din păcate însă, astfel de teste sunt majoritatea costisitoare, iar unele dintre ele nu se fac în ţară. Ce teste genetice există în diagnosticarea unor boli grave? Există și la noi în țară?
V.R.: Nu trebuie să ne gândim că putem afla orice studiind structura materialului genetic, există mulți factori epigenetici ce pot influența expresia informației pe care o deținem în genele noastre. Testele genetice devin din ce în ce mai ieftine, sigur că la noi în țară nu sunt suportate de asigurări, fiind o problemă serioasă. Există sau existau programe care ar fi trebuit să asigure accesul gratuit la testare genetică pentru pacienții cu anumite afecțiuni, însă, din păcate, nu toate sunt funcționale.
L.E.N.: Există tot mai multe cazuri de distrofie musculară. Ce posibilități de tratament au aceste persoane?
V.R.: Pentru distrofia musculară Duchenne/Becker sunt aprobate tratamente specifice pentru anumite defecte genetice.
L.E.N.: Ce părere aveți despre terapia genică? Ce perspective reale are această abordare inovatoare?
V.R.: Terapia genică este în cercetare de foarte mulți ani, cu rezultate variabile. Cele mai noi cercetări se axează pe influențarea/modificarea expresiei genice în cazul unor boli genetice.
L.E.N.: Ce sfaturi le oferiți persoanelor care se confruntă cu o boală genetică și caută cu disperare o cale de vindecare?
V.R.: O vindecare propriu-zisă (cu dispariția cauzei) pentru bolile genetice nu există în acest moment. Însă apar permanent informații despre terapii inovatoare ce aduc speranțe pentru multi pacienți cu boli genetice sau pentru pacienții oncologici.
L.E.N.: Ce se poate face pentru a schimba sistemul medical din România, iar cercetarea să ocupe un loc important în cadrul acestui sistem?
V.R.: Mentalitatea noastră trebuie schimbată. Trebuie ca noi, medicii, să ne implicăm mai mult în sprijinul pacienților, în procesul de convingere a sistemului de conducere de necesitatea testelor genetice sau a tratamentelor specifice. Din păcate, sunt situații în care medicii nu își informează corect pacienții despre toate opțiunile pe care le au (chiar dacă sunt puține). În ceea ce privește cercetarea, în acest moment (și mai tot timpul) problema majoră o reprezintă lipsa finanțării, dar și inexistența unor proiecte serioase și cu aplicabilitate practică.
L.E.N.: Având în vedere exodul medicilor români în afară, nu v-ați gândit să munciți în altă țară?
V.R.: Nu.
L.E.N.: Ce vă place să faceți cel mai mult în timpul liber? Ce vă face fericită?
V.R.: Îmi place să îmi petrec timpul cu fiica mea, să citesc și să călătoresc.
L.E.N.: De unde vă extrageți puterea pentru a putea înfrunta provocările?
V.R.: Puterea vine din lucrurile care mă înconjoară – dacă sunt bune și frumoase îmi dau energie, daca nu, atunci mă provoacă să schimb.
L.E.N.: Ce proiecte aveți pentru viitor?
V.R.: Nu sunt proiecte deosebite, vreau doar să îmi pot face meseria cât mai bine, să le fiu aproape pacienților mei, să continui un proiect cu implicații umanitare, lucruri pe care le face orice medic în fiecare zi.
