În data de 25 martie 2019, a avut loc webinarul ,,Accesul universal la încadrarea în muncă”, cea de-a opta sesiune dintr-un ciclu de 12 seminarii, organizat de proiectul european ,,Bridging the Gap II” ((BtG-II).

Consiliul Național al Dizabilității din România a fost reprezentat la webinar de Lavinia Elena Niculicea.

BtG-II urmărește să contribuie la incluziunea socio-economică, egalitatea și nediscriminarea persoanelor cu dizabilități prin instituții și politici mai incluzive și responsabile. Webinarul a fost disponibil în engleză, franceză și spaniolă, oferindu-le participanților posibilitatea de a se angaja într-un dialog interactiv.

Webinarul a evidențiat barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și accesul acestora la muncă, cum ar fi lipsa oportunităților de educație și formarea egală, stereotipurile culturale și accesibilitatea informațiilor și a mediului fizic. Această sesiune a analizat, de asemenea, strategiile și măsurile de incluziune a persoanelor cu handicap, ce pot fi luate pentru a promova oportunitățile de angajare și de progres în carieră pentru persoanele cu dizabilități. Printre acestea se numără includerea planurilor naționale de dezvoltare pe baza nevoilor persoanelor cu handicap, stabilirea programelor de sprijin pentru ocuparea forței de muncă, microfinanțarea și asigurarea accesului la informații.

Conform Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), persoanele cu dizabilități au dreptul de a lucra în condiții egale cu ceilalți. Articolul 27 din CRPD solicită statelor părți să ia măsurile adecvate pentru a proteja și promova realizarea dreptului la muncă al persoanelor cu dizabilități, inclusiv interzicerea discriminării pe bază de handicap în toate aspectele legate de ocuparea forței de muncă. Încadrarea în muncă este esențială pentru susținerea mijloacelor de trai, precum și un factor crucial pentru includerea în societate. A avea un loc de muncă este o trăsătură esențială a existenței umane, iar în multe societăți capacitatea de a lucra este privită ca fiind una dintre cele mai importante modalități prin care oamenii își pot aduce contribuțiile individuale în cadrul comunității lor. Chiar dacă există legi naționale și internaționale și în ciuda angajamentului organizațiilor internaționale și al organizațiilor persoanelor cu dizabilități (DPOs), persoanelor cu handicap din întreaga lume continuă să li refuze dreptul la muncă. Integrarea strategiilor de incluziune a persoanelor cu dizabilități în procesele de dezvoltare existente este o modalitate de a asigura drepturile persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește munca și angajarea.

Stefan Trömel, Specialist Senior pentru persoanele cu dizabilități la ILO (Organizația Internațională a Muncii), a vorbit în cadrul webinarului despre incluziunea persoanelor cu dizabilități în vederea asigurării dreptului la muncă și încadrarea în muncă a acestora.

 ,,Termenul «în condiții egale cu ceilalți» este deosebit de relevant, în contextul ocupării forței de muncă, deoarece nimeni nu are dreptul absolut de a lucra. Există o mulțime de oameni cu și fără handicap, un număr mai mare de persoane cu dizabilități decât persoane fără dizabilități care nu lucrează și sunt șomeri din mai multe motive. Astfel, în comparație cu unele dintre celelalte drepturi pe care le puteți vedea în Convenție, cum ar fi dreptul la educație sau la dreptul la sănătate, în care guvernele ar trebui să impună accesul la aceste drepturi, în contextul ocupării forței de muncă, dreptul la muncă este mult mai dificil de realizat, pentru că există și alți factori care intervin. De asemenea, există o anumită limitare a dreptului la muncă în comparație cu unele dintre celelalte drepturi în ceea ce privește ce pot face statele. Celălalt element important care trebuie luat în considerare este faptul că, abilitatea noastră de a promova angajarea persoanelor cu handicap și o bună ocupare a forței de muncă, nu orice muncă, depinde foarte mult de educație”, a menționat el.

Stefan Trömel a mai precizat că, dacă persoana cu handicap, ca orice alt cetățean, nu are o educație bună, are foarte puține oportunități de a-și găsi un loc de muncă. În cazul în care există multe bariere în ceea ce privește accesul la informații, accesul în clădiri, accesul la locul de muncă, dacă existe obstacole în calea transportului, toate aceste elemente fac dificilă găsirea unui loc de muncă pentru persoanele cu handicap. De asemenea, faptul că multe persoane cu dizabilități sunt încă limitate în capacitatea lor juridică, nu pot semna în mod corespunzător un contract și altcineva va trebui să semneze în numele lor, contribuie la sporirea problemelor.

,,Există și alte elemente ale Convenției ONU, care sunt relevante și din perspectiva ocupării forței de muncă. În prezent, în multe țări, nu avem statistici bune privind angajarea persoanelor cu handicap și sunt foarte rare anchetele regulate efectuate cu accent pe persoanele cu dizabilități. Astfel, există o legătură clară, bineînțeles, cu articolul 31 al CRPD, care solicită statelor să furnizeze informații statistice. Cu toate acestea, informațiile statistice disponibile arată că există, în mod clar, o problemă în ceea ce privește angajarea persoanelor cu handicap. În mod evident, există un nivel mai ridicat al șomajului, deși într-adevăr, diferența nu este atât de mare în ceea ce privește nivelul șomajului, ci este în ceea ce privește nivelul de activitate, ceea ce înseamnă că, în special în țările mai dezvoltate, există mai mulți oameni cu dizabilități care nici măcar nu caută un loc de muncă, din mai multe motive, cum ar fi descurajarea, dezavantajele, un sistem de protecție socială prost conceput, astfel încât există o serie de elemente care explică de ce o persoană cu dizabilități este șomeră și inactivă.

Există o idee întâlnită în societate, nu doar în rândul angajatorilor și al mass-mediei, ci uneori chiar în rândul persoanelor cu dizabilități și al familiilor lor, că handicapul este aproape egal cu incapacitatea de a munci. Cred că trebuie schimbată această atitudine. Trebuie să clarificăm faptul că atunci când sunt făcute ajustări adecvate la locul de muncă, marea majoritate a persoanelor cu handicap vor putea să lucreze și vor munci la un nivel similar cu cel al persoanelor fără dizabilități”, a concluzionat Stefan Trömel.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.