În fiecare an, la 4 ianuarie, este celebrată Ziua Mondială Braille, stabilită după data la care s-a născut, în anul 1809, francezul Louis Braille, inventatorul alfabetului tactil cu puncte în relief pentru persoane cu deficienţe de vedere, folosit şi astăzi de nevăzătorii din toată lumea.

Scopul Zilei Mondiale Braille este de a spori gradul de conștientizare cu privire la importanța alfabetizării persoanelor nevăzătoare și a persoanelor cu deficiențe de vedere din întreaga lume, pentru a promova conștientizarea cu privire la provocările cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere și pentru a încuraja autoritățile și guvernele să creeze oportunități economice și sociale pentru nevăzători.

La 4 ianuarie 1809, într-o mică localitate, Coupvray, în Franţa, se naște, cel care avea să-şi dedice întreaga viaţă luptei contra întunericului, Louis Braille. Al patrulea urmaş al şelarului Simon René Braille, Louis a suferit la vârsta de 3 ani un accident grav la un ochi, s-a înțepat cu o unealtă ascuțită. În scurt timp şi-a pierdut vederea şi la cel de-al doilea ochi, după ce infecția s-a extins și la acesta. Înainte de a împlini vârsta de 5 ani, micuţul Louis era complet nevăzător.

Mai târziu, colegii de la şcoala din sat l-au ajutat să înveţe, exersându-i memoria auditivă, singura modalitate de a participa la ore, descurcându-se foarte bine.

Pentru a-l învăţa să citească, tatăl său a „inventat” o metodă uimitoare, formând litere din cuie de tapiţerie bătute într-o planşetă de lemn, cu ajutorul cărora copilul descifra tainele alfabetului văzătorilor. Este de fapt ideea care, peste ani, o va folosi Louis în alfabetul Braille. În timpul liber, copilul îsi ajuta tatăl, confectionând franjuri pentru harnaşamente.

La vârsta de 10 ani, părinţii îl trimit să studieze la „Institutul pentru copii nevăzători” din Paris. Această instituţie, fondată în 1784, a devenit din 1791 Institutul naţional pentru educarea copiilor nevăzători. Creatorul acestei şcoli a fost Valentin Haüy (1745-1822).

Fondatorul acestui institut, Valentin Haüy, s-⁠a numărat printre primii oameni care au elaborat un program pentru a-⁠i ajuta pe nevăzători să citească. El dorea să combată concepţia larg răspândită conform căreia lipsa vederii îl împiedică pe un nevăzător să tragă foloase de pe urma instruirii şcolare.

Primele încercări ale lui Haüy au constat în gofrarea unor litere mari pe hârtie groasă. Deşi erau simple, aceste eforturi ale sale au fost ca nişte seminţe care mai târziu aveau să dea roade.

Cinci ani mai târziu, Louis Braille devine maistru în atelierul şcolii (1823-24), apoi „repetitor”, ţinea adevarate ore cu elevii şcolii. În 1833 repetitorii au fost numiţi profesori, Louis Braille fiind unul dintre cei mai apreciaţi, preda materii diverse ca: gramatica, istoria, geografia, aritmetica, algebra, geometria, pianul, violoncelul.

În 1821, când Louis Braille avea doar 12 ani, Charles Barbier, un căpitan francez de artilerie aflat la pensie, a vizitat institutul. Aici el a prezentat un mijloc de comunicare numit „scriere nocturnă“, cunoscut mai târziu sub numele de sonografie. Această scriere nocturnă a fost inventată pentru a fi folosită pe câmpul de luptă. Era o metodă tactilă de comunicare cu ajutorul unor puncte în relief aranjate sub formă dreptunghiulară (şase puncte pe verticală şi două puncte pe orizontală). Această idee de a folosi un cod pentru a reprezenta fonetic cuvintele a atins o coardă sensibilă la şcoală. Braille s-⁠a dedicat cu mult entuziasm noii metode şi chiar i-⁠a adus unele îmbunătăţiri. Dar, pentru a face sistemul cu adevărat practic, Braille a trebuit să persevereze. Iată ce a scris în jurnalul său: „Dacă ochii nu-⁠mi vorbesc despre oameni şi evenimente, despre idei şi doctrine, atunci trebuie să găsesc o altă cale“.

Ca urmare, în următorii doi ani, Braille a lucrat cu hotărâre la simplificarea acestui cod. În cele din urmă, el a elaborat o metodă clară şi potrivită, având la bază o „căsuţă“ (un caracter) formată din doar trei puncte pe verticală şi două puncte pe orizontală. În 1824, la vârsta de 15 ani, Louis Braille a terminat un sistem de scriere care are la bază „căsuţa“ de şase puncte. La scurt timp după aceea, Braille a început să predea la institut, iar în 1829 el şi-⁠a făcut cunoscută public metoda unică de comunicare care în prezent îi poartă numele. Cu excepţia unor îmbunătăţiri minore, sistemul lui a rămas neschimbat până în prezent.

Louis Braille a murit de tuberculoză la școala din Paris, la două zile după împlinirea vârstei de 43 de ani.

Au existat mai multe organizaţii care au produs literatură în Braille. Watchtower Society a început să publice materiale în Braille în 1912, când codul era încă standardizat pentru ţările în care se vorbea engleza. În prezent, cu ajutorul unor metode moderne de tipărire în Braille, Watchtower Society tipăreşte în relief în fiecare an milioane de pagini în 8 limbi, această literatură fiind distribuită în peste 70 de ţări. Recent, şi-⁠a dublat capacitatea de producţie ca să poată satisface cerinţele crescânde pentru literatură biblică în Braille.

Pierre Foucault, un alt ex-elev nevăzător al Institutului naţional pentru educarea copiilor nevăzători , a inventat ceea ce a fost prima mașină de scris pentru nevăzători în 1841.

Descrierea codului BRAILLE
În Braille se citeşte de la stânga la dreapta, folosind una sau ambele mâini. Există 63 de combinaţii posibile de puncte în fiecare „căsuţă“ Braille. Prin urmare, fiecărei litere şi fiecărui semn de punctuaţie din majoritatea alfabetelor i se poate atribui o combinaţie unică de puncte. În mai multe limbi se utilizează o formă prescurtată a alfabetului Braille, în care unele „căsuţe“ reprezintă combinaţii de litere sau chiar cuvinte întregi care apar în mod frecvent. Unii au devenit atât de experimentaţi în Braille, încât pot citi până la 200 de cuvinte pe minut!

Pentru primele zece litere se folosesc doar punctele de pe primele două rânduri de sus.

Pentru următoarele zece litere se adaugă punctul din stânga de pe ultimul rând la fiecare din primele zece litere.
Pentru ultimele cinci litere se adaugă ambele puncte de pe ultimul rând la primele cinci litere; litera w este o excepţie pentru că ea a fost adăugată ulterior la alfabetul francez.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.