Federaţia ,,Solidaritatea Sanitară” face cunoscute concluziile studiului Influenţa calităţii vieţii profesionale asupra tendinţei de migrare pentru muncă a personalului din sănătate. Cercetarea a fost comandată de Federaţia ,,Solidaritatea Sanitară”, fiind desfăşurată de Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Socială ,,Solidaritatea” (CCDSS) în perioada 12-18 septembrie 2018 pe un eşantion de 1253 salariaţi din sectorul de sănătate. Eşantionul este reprezentativ pentru categoriile profesionale medici şi asistente medicale. Cercetarea face parte din Strategia de acţiune bazată pe dovezi, implementată de Federaţia ,,Solidaritatea Sanitară” din România.

Din perspectivă sindicală analiza concluziilor studiului evidenţiază următoarele:
– Creşterea salariilor de bază ale medicilor şi asistentelor medicale are un impact pozitiv restrâns asupra tendinţei de migraţie, cu mult mai mic decât cel estimat. Impactul optim a fost ratat din cauza distorsiunilor pe care legea salarizării le-a introdus în sistemul de sănătate. Cel mai relevant aspect îl constituie procentul pe care-l are tendinţa de migraţie asupra medicilor – categoria care a beneficiat de cele mai mare creşteri ale veniturilor salariale.
– Există instrumente care pot reduce impactul migraţiei, dar care nu sunt utilizate. Cel mai evident aspect îl constituie mulţimea intervenţiilor pozitive, în favoarea creşterii calităţii vieţii profesionale a salariaţilor din sănătate şi a scăderii tendinţei de migraţie, pe care le permit negocierile colective, respectiv Contractul colectiv de muncă la nivel de sector. Deşi negocierea şi încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de sector a fost asumată prin Acordul cu Guvernul, această obligaţie nu a fost îndeplinită nici până la ora actuală.
– Din cauza discontinuităţilor din politica de salarizare, fenomenul migraţiei, care afecta până acum în special medicii şi asistentele medicale, tinde să se extindă rapid, în masă, la toate categoriile profesionale. În condiţiile în care acest efect survine pe fondul unui deficit în creştere de forţă de muncă, impactul negativ riscă să fie unul foarte puternic, aproape similar cu cel pe care îl are migraţia medicilor şi asistentelor medicale.
– Singurul aspect pozitiv îl constituie faptul că în absenţa măsurilor adoptate împreună cu Ministerul Sănătăţii în această primăvară situaţia ar fi fost de-a dreptul dezastruoasă. Reţinem însă că Ministerul Sănătăţii nu a reuşit încă să utilizeze eficient toate instrumentele pe care le are la îndemână în combaterea fenomenului migraţiei.
Concluziile studiului vor fi prezentate astăzi în cadrul seminarului ‘Trei ani după agendele privitoare la migraţie şi securitate: Unde se află sectorul public?’ care se desfăşoară la Novotel, Bucureşti.
Studiul integral poate fi găsit aici.
Concluziile studiului pot fi găsite mai jos.

Comitetul Director

Concluzii

1) Intenţia de migraţie
Cca. 78% dintre respondenţi (83,7% dintre respondenţii medici şi 74,4% dintre respondenţii asistente medicale) au indicat că au luat în considerare posibilitatea de a migra pentru muncă. Cca. 26% dintre medici şi cca. 19% dintre asistentele medicale au indicat că au lucrat anterior în străinătate pe perioade variabile de timp.
Intenţia clară de a migra pentru muncă este situată la nivelul a cca. 23% (cca. 24% dintre medici şi cca. 19% dintre asistentele medicale). 17% dintre respondenţi au indicat că sunt hotărâţi şi foarte hotărâţi să-şi caute un loc de muncă în străinătate.
Per ansamblul, dorinţa expresă de a rămâne în ţară este situată între 16% şi 19%; doar cca. 23% dintre asistentele medicale şi cca. 17% dintre medici au indicat faptul că nu au intenţionat niciodată să migreze pentru muncă, aceasta putând fi considerată zona de stabilitate certă a profesioniştilor din sănătate.
Specialităţile cu procentele cele mai mari de salariaţi care au indicat hotărârea de a migra sunt următoarele:
– ATI 6,46%
– Chirurgie 5,44%
– Upu 4,08%
– Pediatrie 3,06%
– Radiologie 1,70%
– Oncologie 1,36%
Precizăm că procentele nu exprimă suficient impactul de unele singure, fiind necesară raportarea la numărul total de personal din secţiile respective şi la distribuţia geografică a intenţiei de migraţie.

2) Cauzele migraţiei şi soluţii pentru diminuarea fenomenului
Din perspectiva factorilor locali (tip push) care influenţează/determină decizia de a migra distribuţia răspunsurilor – date de toţi subiecţii – pentru cele mai importante variabile este următoarea:
– Condiţiile de lucru din unităţile sanitare româneşti: 23,62%;
– Condiţiile de viaţă/civilizaţie din România: 21,95%;
– Nemulţumirea faţă de venitul actual: 19,15%;
– Dificultăţile de realizare profesională în România: 10,3%.

În privinţa factorilor externi (pull) care influenţează/determină decizia de a migra, respectiv atrag specialiştii din sănătate să lucreze în alte state distribuţia răspunsurilor – date de toţi subiecţii – pentru cele mai importante variabile este următoarea:
– Condiţiile de viaţă mai bune din ţara de destinaţie (nivelul de civilizaţie): 26,34%;
– Veniturile salariale mai mari: 21,31%;
– Respectul de care se bucură profesioniştii: 19,79%;
– Condiţiile de lucru mai bune: 15,48%.

În domeniul schimbărilor care ar putea reduce tendinţa de migraţie îmbunătăţirea condiţiilor de muncă este soluţia indicată de numărul cel mai mare de respondenţi (56%) – dintre cei care intenţionează să plece – ca măsură ce ar putea determina renunţarea la intenţia de a migra, urmată de creşterea veniturilor salariale (44%); asistentele medicale optează în primul rând pentru creşterea veniturilor salariale în timp ce medicii pun un accent mare pe îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Distribuţia răspunsurilor sugerează necesitatea a două direcţii complementare de intervenţii pentru diminuarea tendinţei de migraţie: creşterea veniturilor pentru asistentele medicale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru medici.

Abordarea de ansamblu indică faptul că veniturile salariale actuale nu se situează pe primul loc al factorilor care contribuie la reţinerea salariaţilor în ţară, acesta fiind ocupat de obligaţiile de familie. Dacă ţinem cont de acest răspuns cea mai eficientă abordare pare să fie cea privitoare la armonizarea vieţii profesionale cu viaţa de familie. Veniturile salariale actuale sunt indicate în măsura cea mai mare de medici ca factori ce determină rămânerea în ţară. 43% dintre salariaţii care nu au declarat în mod explicit că nu doresc să plece indică drept motiv al plecării condiţiile de lucru şi de avansare profesională acesta fiind un domeniu relevant de intervenţie în vederea stopării migraţiei. Condiţiile de viaţă mai bune din ţările de destinaţie, ca factor de atracţie, constituie numitorul comun pentru toate categoriile profesionale.

Compararea valorilor pe care le au cele mai importate variabile pe cele două mari categorii de tipuri de cauze ale migraţiei indică următoarea distribuţie:

Variabila/cauza Push (‘împingere’) Pull
(atracţie)
Condiţiile de lucru 23,62% 15,48%
Veniturile salariale 19,15% 21,31%
Condiţiile de viaţă şi de civilizaţie 21,95% 26,34%

După cum se poate observa, condiţiile de viaţă/civilizaţie şi condiţiile de lucru ocupă ceea mai mare parte a tabloului cauzal.

3) Efecte ale migraţiei
3.1) Colegii plecaţi în alte ţări
Abordarea acestei perspective are în vedere două obiective: obţinerea unor informaţii relevante pentru tabloul general al migraţiei şi rolul de reţete de succes pe care îl au reuşitele în urma migraţiei asupra celor rămaşi în ţară.
Cca. 85% dintre respondenţi au indicat faptul că au colegi/colege de secţie / compartiment / departament plecaţi/plecate la muncă în străinătate. În privinţa informaţiilor pe care aceştia le oferă despre cei plecaţi situaţia este următoarea (principalele tuşe ale imaginii de ansamblul pe care o au cei rămaşi în ţară):
– 89% indică faptul că, colegii plecaţi lucrează în unităţi sanitare (cca. 6% în unităţi de asistenţă socială).
– Cca. 69% indică faptul că, colegii plecaţi nu intenţionează să se întoarcă (doar 7,2% indică intenţia colegilor de a se întoarce).
– Cca. 80% arată că, colegii plecaţi şi-au luat cel puţin un membru al familiei cu ei (cca. 40% şi-au luat toţi membrii familiei).
În măsura în care intenţia de întoarcere va fi confirmată şi de alte cercetări (având ca subiecţi pe cei plecaţi) putem lua în considerare faptul că, creşterile salariale ar putea să nu aibă efect semnificativ asupra dorinţei de întoarcere/nu constituie un element de atracţie. În măsura în care un astfel de efect există, el poate fi generat de contribuţia altor variabile la tendinţa de migrare şi rămânere în ţările de destinaţie, cum ar fi condiţiile de muncă şi de civilizaţie.

3.2) Colegii întorşi din alte ţări
Cca. 42% dintre respondenţi au indicat că au colegi/colege care au lucrat în străinătate şi s-au întors să lucreze în România. Principalele efecte asupra celor care au lucrat anterior în străinătate sunt legate de creşterea pregătirii şi eficienţei profesionale, respectiv a atitudinii faţă de pacienţi.

3.3) Deficitul de personal
Cca. 80% dintre respondenţi au indicat fie că au personal insuficient (46%), fie deficit de personal (34%). Chiar dacă asocierea migraţiei cu deficitul de personal este un loc comun în mentalul colectiv, precizăm că fenomenul caracterizează într-o măsură foarte mare trecutul (impactul lui fiind mai redus în prezent), având la bază două cauze: plecările din cauza migraţiei (la care s-au adăugat plecările fireşti, în special prin pensionare) şi blocarea posturilor. Cu alte cuvinte, statul a acţionat ca un potenţator al efectelor migraţiei o bună perioadă de timp, situaţia cunoscând acum schimbări semnificative.

4) Protecţia prin intermediul ghidurilor de bune practici în domeniul recrutării
Doar cca. 22% dintre respondenţi consideră că ghidurile de bune practici în domeniul recrutării constituie o măsură eficientă de protecţie împotriva efectelor migraţiei. Marea majoritate a respondenţilor nu au cunoştinţă despre existenţa unor ghiduri de bune practici în domeniul recrutării. Răspunsurile la întrebările deschise indică salariaţi care le confundă cu protocoalele de practică.
În condiţiile în care firmele de specialitate ca sursă de informaţii pentru migraţie reprezintă doar cca. 30% impactul ghidurilor de bune practici în domeniu recrutării este extrem de limitat, acestea fiind mai curând o soluţie de formă decât una de fond.

5) Creşterile salariale şi intenţia de migraţie
Analiza de ansamblul arată că, creşterile salariale din ultimii 3 ani au determinat scăderea tendinţei de migraţiei în cazul a cca. 31% dintre salariaţi. În acelaşi timp însă reţinem faptul că cca. 43% dintre respondenţi au indicat că aceste creşteri salariale nu le-au modificat intenţia de a migra pentru muncă.
55% dintre asistentele medicale au indicat că creşterile salariale nu au efect asupra intenţiei salariaţilor de a migra în timp ce doar 42% dintre medici au indicat acelaşi lucru.
Majoritatea medicilor se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de veniturile obţinute în timp ce asistentele medicale sunt împărţite în mod aproape egal între mulţumire şi nemulţumire faţă de veniturile obţinute. Mai exact, 64,55% dintre medici se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de veniturile obţinute; doar 13,66% dintre ei se declară nemulţumiţi şi foarte nemulţumiţi. În acelaşi timp, 39,21% dintre asistentele medicale se declară mulţumite şi foarte mulţumite de veniturile obţinute; doar 38,99% dintre ele se declară nemulţumiţi şi foarte nemulţumiţi. Respondenţii aparţinând restului categoriilor de personal se situează în marea lor majoritate de parte nemulţumiţilor.

6) Imigraţia
Doar cca. 30% dintre respondenţi agreează în mod explicit recurgea la lucrători migranţi (în România) pentru a anula deficitul de personal; cca. 31% o consideră o soluţie greşită. În acelaşi timp, doar 5,5% dintre respondenţi consideră că s-ar simţi ameninţaţi de colegii de muncă ce provin din alte state.
Cca. 16% dintre respondenţi au indicat că au deja colegi de serviciu care provin din alte state.
Cca. 66% dintre respondenţi declară că nu se simt ameninţaţi de valul de migranţi ce doresc să vină în/să tranziteze România; doar 15,45% au indicat că se simt ameninţaţi.

7) O sinteză a răspunsurilor la întrebările deschise

Condiţiile inadecvate de muncă, lipsa dotărilor necesare pentru tratarea pacienţilor şi supraîncărcarea cu sarcini de serviciu în contextul lipsei de personal sunt frecvent invocate.
Cauzele deficitului de personal sugerate de răspunsurile la întrebările deschise:
– Migraţia
– Absenţa angajărilor
– Creşterea responsabilităţilor profesionale.

Un număr semnificativ de medici au reclamat încărcarea cu sarcini birocratice şi timpul redus rămas pentru comunicarea cu pacienţii. De asemenea, absenţa eficienţei asigurărilor de malpraxis constituie un motiv de stres adus în discuţia despre cauzele migraţiei.

O bună parte dintre respondenţi se simt înşelaţi de Guvern, inclusiv din categoria celor care au beneficiat de creşterea salariilor de bază în acest an. Reducerea sporurilor şi impozitarea indemnizaţie de hrană în regim de drepturi salariale (asimilate unui furt) sunt cel mai des invocate ca exprimând lipsa de respect cu care sunt trataţi, aceasta din urmă constituind una dintre cauzele importate pentru decizia de a migra pentru muncă.

Creşterile salariale din ultimii 3 ani nu au scăzut semnificativ dorinţa de migraţie pentru muncă – este punctul de vedere exprimat într-o mare parte a răspunsurilor deschise.

Deşi întrebările se referă în mod explicit la creşterile salariale din ultimii doi ani, un număr mare dintre respondenţi au preferat să se refere doar la efectele Legii nr. 153/2017. Spre exemplu, răspunsul ‘Sunt farmacist si nu am beneficiat de mărire salarială!’ ‘ratează’ în mod evident că farmaciştii au beneficiat de o creştere semnificativă a salariului de bază prin Legea nr. 250/2016 (care îi aşezase pe aceeaşi poziţie cu medicii). În discuţie este efectul pe care-l generează contextul: amploarea creşterii salariilor medicilor a determinat un nivel de referinţă pentru aşteptările tuturor categoriilor de salariaţi ‘învecinate’, generând efectul de nemulţumire prin comparaţie.

8) Precizări privind alte categorii de personal
Studiul are ca subiecţi exclusiv salariaţii din sănătate, fiind reprezentativ pentru categoriile profesionale medici şi asistente medicale, pentru restul categoriilor profesionale datele având doar caracter informativ. Precizăm că informaţiile privitoare la alte categorii de personal indică o pondere în creşterea intenţiei de a migra pentru muncă. În măsura în care aceste informaţii vor fi confirmate de cercetări ulterioare fenomenul poate fi considerat unul îngrijorător, fiind de natură a afecta semnificativ activitatea unităţilor sanitare, deoarece el survine în contextul unui deficit de forţă de muncă, înlocuirea celor plecaţi – indiferent de calificarea lor – devenind din ce în ce mai dificilă. Cu alte cuvinte, deficitul de specialişti din sectorul public de sănătate (valabil mai ales pentru unele specializări) tinde să fie dublat de un deficit general de personal.

Personalul auxiliar (infirmiere şi îngrijitoare – în special) este în ascensiune din perspectiva tendinţei de migraţie, probabil şi datorită unei nişe specifice de activitate existentă în occident (ex. îngrijire bătrâni la domiciliu).

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.