Pe 28 noiembrie 2017, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza N. contra Romaniei. Reclamantul, care este diagnosticat cu schizofrenie, a fost privat de libertate intr-un spital psihiatric de maxima siguranta incepand din 2001, dupa ce fusese acuzat fals de familia sa ca ar fi comis diverse infractiuni de natura sexuala. Curtea a identificat mai multe incalcari ale Articolului 5 (dreptul la libertate). Iata cele mai importante aspecte ale acestei hotarari.

1) Lipsa serviciilor sociale necesare in procesul de dezinstitutionalizare
Problema: cu toate ca instantele interne au dispus punerea in libertate a reclamantului incepand cu 2016, aceasta masura nu a fost pusa in practica din cauza lipsei unei proceduri cadru, cat si a serviciilor sociale de suport in procesul de dezinstitutionalizare.

Ce a spus Curtea: pe de o parte, instantele nu au controlat modul de punere in aplicare a masurii de punere in libertate a reclamantului; posibilitatea unei eliberari graduale sau conditionale nu a fost avuta in vedere; nu a avut loc o procedura riguroasa de identificare a nevoilor reclamantului si a masurilor de protectie sociala necesare in functie de aceste nevoi. Pe de alta parte, Romania nu are o infrastructura sociala care sa faciliteze procesul de dezinstitutionalizare.

Semnificatie: Instantele trebuie sa controleze modul in care sunt puse in aplicare masurile de punere in libertate a pacientilor din spitalele psihiatrice; trebuie creata o procedura aplicabila in acest sens. Romania trebuie sa construiasca infrastructura de servicii necesare in procesul de dezinstitutionalizare.

2) Modul neglijent si superficial in care instantele au verificat necesitatea prelungirii masurii internarii obligatorii.
Ce a spus Curtea: a constatat ca aceste proceduri au fost viciate fundamental: pentru ca rapoartele de expertiza au dedus periculozitatea reclamantului in baza unor acuzatii infamante care nu au fost dovedite in instanta si la care se renuntase in mod expres, precum si ca o consecinta directa a diagnosticului de boala mintala; si pentru ca controalele perioadice puse in sarcina instantelor au fost decalate timp de ani intregi, cu incalcarea procedurilor legale.

Curtea a insistat asupra prestatiei jenante a avocatilor numiti din oficiu pentru a reprezenta interesele reclmanatului, ei pledand deseori pentru prelungirea masurii internarii sau lasand deciziile in cauza la discretia instantelor. Avocatii nu s-au intalnit niciodata cu reclamantul pentru a-si pregati dosarele, denotand o “lipsa totala de coordonare.”

Invocand gravitatea incalcarilor constate, Curtea a facut gestul rarisim de a preciza expres ca Guvernul trebuie sa adopte masuri generale pentru a se asigura ca “masura internarii involuntare in spitalele psihiatrice respecta principiul legalitatii, este bine justificata si este lipsita de arbitrar.” De asemenea, Curtea a solicitat Guvernului sa se asigure ca persoanele internate beneficiaza de acces la o instanta care sa determine legalitatea masurii internarii.

Semnificatie: Guvernul trebuie sa revizuiasca prevederile incidente din legea sanatatii mentale, din codul penal si din codul de procedura penala, instantele trebuie educate cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati, avocatii trebuie sa-si ia treaba in serios. Acea perioada in care persoanele cu dizabilitati au fost tratate cu dispret si indiferenta trebuie sa inceteze.

3) Situatia reclamantului
Curtea a constatat ca reclamantul a fost detinut ilegal incepand cu anul 2007 (pentru perioada anterioara Curtea nu a fost in masura sa se pronunte, aceasta parte a plangerii fiind tardiva). Curtea a dispus Guvernului sa puna imediat reclamantul in libertate, “in conditii adaptate nevoilor sale.” Si aceasta masura este rarisima, Curtea limitandu-se in mod normal la a constata incalcarea Conventiei si la a acorda daune. Curtea a mai dispus Guvernului sa plateasca reclamanatului 30.000 Euro cu titlul de daune morale.

Semnificatie: reclamantul trebuie eliberat imediat, si nu oricum, ci cu suportul necesar pentru a se reintegra in comunitate. Dincolo de sumele primite, aceasta hotarare este o victorie morala imensa. Viata reclamantului este din pacate distrusa, poate ireversibil. Poate totusi ca lupta sa va duce la niste schimbari in bine pentru alte persoane aflate in aceeasi situatie.

Notă: Prezentul material a fost pus la dispozitia publicației Jurnal Social de către avocatul Constantin Cojocariu.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *